«Muzica este ceva ce trăieşte în momentul respectiv şi nu ar trebui să ne străduim să retrăim acele clipe pierdute de acum de sute de ani. Dar putem să încercăm să ne conectăm la ceva din zone atât de înalte şi să aducem pe pământ ceva atât de minunat numit Muzică; oamenii pot fi impresionaţi în plan emoţional sau nu. Aşa mi se pare mie; şi nu este prea complicat, e chiar simplu!» - Max Emanuel Cenčić, contratenor

Max Emanuel Cenčić şi-a amintit despre apariţia sa precendentă în cadrul Festivalului în oratoriul Susanna de Handel alături de ansamblul "Les Arts Florissants" şi William Christie, despre sonoritatea Ateneului şi despre fresca sa.

Am cântat data trecută la Bucureşti într-un oratoriu, aveam şi cor, era o altă manieră componistică dar acum avem pe scenă doar cei 6 -7 solişti, 3 dintre ei având de cântat aproape în permanenţă. Va fi ceva diferit pentru public.

Când interpretaţi operă în concert vă lipseşte punerea în scenă, jocul actoricesc?

Câteodată da. Depinde. Din perspectiva preciziei muzicale, opera în versiune de concert este mult mai avantajoasă căci te poţi concentra mult mai mult doar asupra muzicii.

S-a scris despre "debutul" în coloratura Reginei Nopţii!

Când am început să cânt eram un copil foarte mic, aveam 5 ani şi jumătate şi am fost privit ca o apariţie precoce în plan muzical. Am apărut pe scenă cu un cântec de copii; a fost un succes şi apoi tatăl meu a sugerat acel tip de coloratură din rolul Reginei Nopţii: tocmai văzusem "Flautul fermecat" de Mozart şi eram atât de fascinat de ceea ce auzisem încât intonam tot timpul fragmente din partitura Reginei Nopţii - ceea ce părinţilor mei li se părea foarte nostim. De fapt nu am interpretat niciodată cu adevărat acel rol! Dar a fost o surpriză pentru public, am apărut la televizor într-un spectacol pentru copii şi lumea a fost uimită să audă un puşti de doar 5 ani făcând aşa ceva. Au trecut însă 30 de ani de atunci şi s-au întâmplat multe în viaţa mea, am devenit un cântăreţ profesionist şi - ca fiecare interpret din acest domeniu al operei baroce - este firesc să abordez literatura lui Handel pentru că el a fost unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XVIII.

Cum vă solicită glasul scriitura lui Handel?

Este întotdeauna o provocare muzica lui Handel pentru că impune şi o agilitate tehnică a vocii dar, în acelaşi timp, trebuie să dispui şi o de anumită încărcătură dramatică a expresiei. Nu poţi avea una sau alta trebuie să le demonstrezi pe amândouă. De aceea consider că Handel este atât de special şi că reprezintă o provocare pentru cântăreţ. Opera este de fapt mai solicitantă decât oratoriul pentru că reflectă mai multe faţete. Oratoriile sunt scrise diferit. Am putea spune că operele lui Handel sunt italiene în timp de oratoriile sunt engleze, sunt reflectate astfel două tradiţii diferite, în oratorii se poate vedea moştenirea lui Purcell dar şi a muzicii religioase franceze, ilustrate de Charpentier sau Lully. Aşa cred eu!

Ce vă satisface mai mult: interpretarea live sau înregistrările în studio?

Cred că ambele fac parte din "meseria" mea şi nu pot spune că prefer una sau alta dar pot afirma că a realiza înregistrări este mult mai dificil decât a cânta în concert. În studio trebuie să te menţii la nivel maxim un timp mult mai îndelungat - zece zile, două săptămâni - şi microfonul captează cea mai mică imperfecţiune a vocii aşa că trebuie să fii într-o formă foarte bună. În concerte sau spectacole live ţi se pot întâmpla şi uşoare accidente pe care unii spectatori le percep iar alţii nu. Nu e frumos pentru un cântăreţ aşa ceva, dar se mai întâmplă!

Nu sunteţi la prima colaborare cu Armonia Atenea...

Am început acum trei ani. "Alessandro" nu este singurul nostru proiect: avem în pregătire un CD solo cu George Petrou şi Armonia Atenea, mai avem un CD împreună cu cinci alţi colegi (cu cinci contratenori), încă unul cu tenorul Daniel Behle, iar anul viitor avem în plan un turneu, o nouă operă de înregistrat... Avem mult de lucru în perspectivă.

Care este următoarea operă în agenda dumneavoastră ?

Următorul meu proiect va fi "Solimano" de Johann Adolph Hasse, operă pe care o vom înregistra în ianuarie cu Riccardo Minasi şi "Il Pomodoro d'Oro", o orchestră alături de care am realizat anul trecut ultimul meu album, cel intitulat "Venezia", lansat la începutul acestui an, şi efectuăm şi turnee în diferite locuri prezentând acest program.

Rămâneţi în zona operei italiene!

Aş spune mai degrabă: a operei Barocului italian. Este ceea ce fac mult în acest moment, dar nu se ştie niciodată către ce ne va purta viitorul. Pentru moment aşa este şi e bine. Când eşti contratenor eşti menit - mai mult sau mai puţin - muzicii Barocului dacă nu, atunci cânţi partituri contemporane, lucrezi cu acei compozitori care scriu pentru tine. Repertoriul veacului XIX nu îţi oferă prea multe posibilităţi, deşi, desigur poţi aborda unele roluri care, în mod tradiţional, sunt încredinţate cântăreţelor dar depinde: unora le place aşa ceva, altora nu. Poţi interpreta Orlovski (din Liliacul), Tancredi (de Rossini) poţi cânta " Il Crociato in Egitto" de Meyerbeer - pentru că a fost scris pentru un cântăreţ "castrato" şi erau asemenea voci în secolul XIX şi au fost autori care au scris destul de mult pentru ei; dar acest repertoriu este aproape uitat astăzi.

Către ce vă îndreptaţi atenţia dincolo de muzică?

Sunt multe domenii care mă interesează: îmi face plăcere să mă duc prin aşa numitele "pieţe de antichităţi" nu numai pentru a colecţiona, ci şi pentru a mă bucura de ceea ce văd. În general, când lucrez cu manuscrise vechi, cu muzici din secole trecute parcă simt nevoia de "a extinde" o asemenea preocupare şi spre mobilier, spre pictură ...ha, ha! Îmi face plăcere să mă duc duminica dimineaţă în asemenea locuri şi să găsesc lucruri interesante. Nu mă refer doar la elemente de tip baroc, îmi plac şi colecţionez şi mobilă vintage, ceramică şi tot felul de alte obiecte.