Elogii găseşti adesea în articole, la cronicari de disc. Versiunea cu opera Alessandro de Handel înregistrată de George Petrou şi formaţia sa din Atena cu un grup de solişti remarcabili a obţinut însă superlative absolute şi la valoarea artistică şi la calitatea sunetului, ceea ce demonstrează încă o dată pasiunea acestor muzicieni pentru ceea ce fac.

«Sunt dependent de Muzică. Iubesc muzica secolelor 18, 19 şi - în esenţă - muzica romantică. Îmi place foarte mult opera, cea italiană, bel-canto-ul, de altfel şi dirijez mult Verdi, Bellini, Donizetti... În general îmi place cu adevărat ceea ce fac. Trebuie să vă spun că sunt foarte fericit că trăiesc făcând muzică. Nu mă pot imagina altfel. Ceea lucrez în acest moment mi se pare cea mai frumoasă muzică scrisă vreodată.

Îndrăznesc să mărturisesc că mă simt norocos să fac ceea ce într-adevăr îmi place. Cred că artiştii în general sunt norocoşi deoarece se pot exprima prin intermediul artei. Noi toţi suntem norocoşi pentru că Arta este un mare dar din partea lui Dumnezeu către oameni (către cei care o practică sau către cei care doar se bucură de ea), aşa cum este, desigur, sănătatea.» - George Petrou, pianist şi dirijor

Sunteţi pentru prima dată pe afişul Festivalului "Enescu"...

În primul rând trebuie spus că în Grecia avem tangenţe foarte puternice cu România. Ne simţim foarte aproape de români şi, în ce mă priveşte, am în orchestră trei minunaţi muzicieni: concert maistrul nostru este român, şefii de partidă de la vioara a II-a şi de la violă sunt tot români. Pot spune că sunt deja obişnuit cu România! În plus, am prieteni foarte buni veniţi în Grecia, stabiliţi aici - unii s-au întors în România, avem legături foarte strânse. Mă simt în elementul meu între români şi mă bucură foarte mult să cânt în Festival şi această primă vizită la Bucureşti.

Aţi început ca pianist concertist, dar în ultima perioadă sunteţi implicat în proiecte legate de opera barocă, ca dirijor!

Nu am renunţat de fapt la pian. Mai cânt încă! În privinţa dirijatului totul a venit foarte natural, foarte rapid şi foarte uşor. La pian ai de luptat din greu, să petreci multe ceasuri cu studiul şi pregătirea dar dirijatul - pentru mine - a fost ceva foarte natural şi atunci mi s-a părut realmente uşor.

Câteva cuvinte despre ansamblu...

O parte a activităţii noastre este legată de folosirea unor instrumente de epocă pentru interpretarea muzicii din secolul XVIII, dar şi a partiturilor lui Mozart, Haydn, Beethoven sau Schubert - aşadar, abordăm creaţiile de la începutul veacului XIX utilizând instrumentele epocii. Aceasta constituie o latură importantă a preocupărilor noastre. Avem însă, desigur, şi o strânsă conexiune cu muzica modernă.

Parcurgând discografia dumneavoastră am văzut multe lucrări de Handel. Este o opţiune personală sau ...o întâmplare?

Aşa s-a întâmplat: am fost solicitat, a fost un succes de la început şi apoi mi s-a cerut să dirijez din nou Handel şi - desigur - îmi place Handel! Dar, cu certitudine nu este "singurul" meu compozitor: iubesc muzica lui Mozart, a lui Beethoven şi mai ales romanticii. Aş spune că sunt mai degrabă un muzician pasionat de romantismul secolului XIX decât de zona Barocului, dar şi perioada Barocului are lucrări foarte, foarte frumoase. Îmi face o mare plăcere să cânt la clavecin, să improvizez şi pot spune că şi eu şi orchestra suntem încântaţi să interpretăm operă barocă.

Obişnuiţi să conduceţi reprezentaţia de la clavecin?

De obicei am şi intervenţii la clavecin în spectacolele noastre, nu atât de mult pentru că ...nu presupune lucrarea, dar acompaniez recitativele, particip la momentele ansamblului pentru propria mea plăcere. Da, de obicei dirijez din faţa clavecinului.

Folosiţi instrumente de epocă...

Suntem norocoşi să le avem la dispoziţie. Cu instrumentele de epocă este dificil de cântat. Necesită un efort deosebit dar rezultatul merită!

Cândva, un prieten m-a întrebat: de ce să renunţ la un Ferrari pentru a mă deplasa călare pe un măgar? (De ce să renunţ la un oboi modern, care poate produce aproape orice fel de sunet şi să iau un instrument mult mai primitiv şi dificil de manevrat, nu la fel de puternic, cu o intonaţie instabilă?) Răspunsul este totuşi destul de simplu: nu iei un Ferrari în munţi sau să traversezi râul, nu are ce căuta acolo! Mai bine urcă-te pe un măgar, este mult mai romantic şi mai adecvat! Cam la fel şi în muzică: poţi reconsidera lucrările veacului XVIII, descoperi alte aspecte, este o revelaţie! Când am ascultat pentru prima dată instrumentele vechi am fost extraordinar de impresionat: iată câte lucruri despre care habar nu aveam! Suntem atât de familiarizaţi cu sunetul simfonic - un sunet foarte frumos, instrumente minunate dar sunt atât de multe alte aspecte de explorat la toate celelalte instrumente. De exemplu pentru "Prometheus" de Beethoven am avut un corn de baset original - un glas pe care nu îl poţi reproduce cu ceea ce oferă o orchestră simfonică modernă; am avut o harpă Erard din 1802 cu numărul de producţie 72 - un instrument istoric foarte important, al cărui sunet nu îl poţi reda altfel; este complicat de manevrat, face o grămadă de zgomote, cedează dar... cum să vă spun, făcând din nou o comparaţie cu maşini, e ca un Jaguar din anii '60, aproape primitiv, fără nimic din tehnologia şi dotarea electronică a unei maşini moderne dar, parcă mult mai romantică, mult mai frumoasă! La maşinile moderne contează performanţa, la cele vechi este vorba despre... bucuria de a trăi!

În afară de muzică, ce vă pasionează?

Nu prea multe! Muzica este pentru mine nu numai "serviciul", profesia mea ci şi hobby-ul, acel ceva de care sunt îndrăgostit. Aşa că... muzica este MUZICĂ, este toată viaţa mea! Dar Muzica în sine este atât de cuprinzătoare: se referă la a asculta, a cânta la un instrument, a dirija, a interpreta, a descoperi, a cunoaşte aspecte istorice, a cerceta. Viaţa unui muzician este foarte diversă şi există desigur şi alte lucruri care îţi fac plăcere dar pentru mine muzica este pe locul I. Îmi place însă foarte mult liniştea, după atât de multă muzică în auzul meu! Da, îmi place să tac, sau să vorbesc în linişte cu prietenii, împărtăşind această linişte...