Mezzosoprana Mihaela Ungureanu-Binder a interpretat la premiera din 18 mai 2012 a operei Falstaff de Giuseppe Verdi rolul Doamnei Quickly, pe scena Operei din Regensburg - Germania. Mai multe detalii în interviul realizat de Corina Kiss.

Cum a fost prima colaborare cu acest teatru?

Sunt, într-adevăr, pentru prima oară în acest teatru, unde încă de la început m-am simţit într-o atmosferă "germană": seriozitate, rigurozitate, punctualitate... fenomene deja cunoscute în spaţiul germanic. Dar, să revin la această premieră care este un eveniment important aici, mai ales pentru intendantul instituţiei care l-a susţinut pe regizorul Ernö Weil în proiectul său de a-şi încheia contractul de 10 ani în acest teatru cu un spectacol deosebit şi cu voci remarcabile.

"Falstaff", un mare succes la Regensburg! Observ din nou nu numai că eşti singura româncă pe afiş, dar şi că publicul german te-a aplaudat cu o "sonoritate" crescătoare arătându-şi bucuria de a te avea pe scena lor. Ce ai simţit când ai ieşit la aplauze?

Întâi, îţi mulţumesc că mi-ai onorat invitaţia şi eşti aici împreună cu mine, deoarece puţini români au respectul faţă de artistul român fiind alături de el, susţinându-l şi ascultându-l live în sală. E important ca publicul să simtă cu tine expresivitatea rolului, frumuseţea muzicii, vibraţiile interioare şi să se bucure de mesajul direct al artistului. Da!, am avut bucuria şi în această seară să simt că publicul m-a înţeles. Oricum, fiecare artist ştie că publicul este acela care te clasează.

Ai avut dorinţa de a cânta acest rol sau a fost o pură întâmplare?

Rolul este foarte frumos, orice mezzosoprană care are posibilităţile vocale pe care rolul le cere, îşi doreşte să-l cânte. Mi s-a propus de către agentul meu austriac şi timpul mi-a permis, aşa că am luat acest rol. Nu cred că a fost o întâmplare, destinul vieţii îşi spune de multe ori cuvântul.

În această seară ai cântat alături solişti cunoscuţi: Johannes Schwärsky în rolul lui Falstaff, Anna Herczenik în rolul doamnei Alice Ford, Seymur Karimov - soţul doamnei Ford. Crezi că vocile celorlalţi s-au îngemănat bine cu vocea ta?

Cu toţii am reuşit să aducem pe scenă jocul şi muzica comediei lirice. Cum am mai spus deja, pentru Verdi sunt necesare anumite calităţi vocale şi nu orice cântăreţ poate fi o voce verdiană.

Colaborarea cu dirijorul japonez Tetsuò Ban a fost una simplă sau complicată?

Colaborarea mea cu dirijori japonezi are loc deja din primii ani de la Staatsoper din Viena prin Seiji Ozawa, mai apoi desele mele turnee la Tokyo şi nu în ultimul rând angajamentele mele de la Berlin, München şi multe alte locuri. După părerea mea, colaborarea emoţională la un anumit nivel european este grea cu asiaticii. Sensul cuvintelor în adevăratul lor substrat nu-l pătrund, de aceea e greu să simtă toate intenţiile pe care le doreşte cântăreţul. În schimb, se străduiesc mai mult decât ne putem noi imagina, având o forţă de muncă uriaşă. Tot respectul în sensul acesta.

Care este următorul plan al mezzosopranei Mihaela Ungureanu-Binder?

De-a lungul carierei mele de peste 20 de ani, cântând pe scene internaţionale, am dobândit o dorinţă enormă ca încet, dar sigur să ajung să cânt cele mai importante roluri de mezzosoprană adecvate culorii mele de voce. O parte din aceste roluri am avut bucuria să le cânt deja. Sigur, mă voi bucura mereu de rolurile verdiene ca: Amneris, Ulrica, Azucena şi de repertoriul german semnat de Richard Wagner şi Richard Strauss. Cum deja este cunoscut, acum doi ani am fost prima mezzosoprană româncă ce a cântat rolul Klytämnestra din Elektra de Richard Strauss. Acest rol mi-a dat bucuria de a crea personajul, de a ajunge la nişte sentimente şi trăiri interioare pe care demult le simţeam şi doream să le dăruiesc publicului. Şi atunci, ca şi acum, succesul a fost senzaţional!

Te consideri în "vârful" carierei?

Nici un artist inteligent nu se consideră în vârf până nu şi-a împlinit toate dorinţele. Sunt deja foarte sus pe scara piramidei, însă, aproape de vârf.