Tema din acest an a festivalului se numeşte Love unlimited. Ne vom îndrăgosti?

Evident.

De cine?

De muzică în primul rând, de muzicieni minunaţi în al doilea rând şi de un program foarte reuşit, nu doar muzical.

Ne-am reunit la Fundaţia Lowendhal, împreună cu organizatorii ediţiei din acest an ai Festivalului SoNoRo să închinăm un pahar de vin, în cinstea celei de-a şaptea ediţii a evenimentului care va lua startul în 9 noiembrie. Apropo de cifra şapte… Care va fi magia pe care o propune această a şaptea ediţie a Festivalului?

Este poate cea mai diversă din punct de vedere repertorial, care porneşte cu piese de la Mozart, Schubert, Brahms, până la John Cage, Karol Szymanowski, Gershwin sau Eric Satie, evident Piazzolla, deci din punct de vedere muzical, spectrul repertoriului este foarte larg. Vom avea pentru prima dată în prim plan un salon supraintitulat love ulimited, unde, pe lângă muzică amoroso-amorezato, vom avea câţiva dintre cei mai importanţi cărturari ai ţării: Horia Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Alecu Bălăşescu, l-am câştigat pe Tudor Giurgiu, un partener şi prieten mai vechi, directorul Festivalului de la Cluj, TIFF. Îl vom avea pe Marius Chivu binecunoscut prin criticile sale la Dilema Veche.

Pintre invitaţii din această ediţie sunt şi unii noi sau sunt cei de-ai casei, din anii precedenţi?

Jumătate sunt cei de-ai casei, membri binecunoscuţi publicului ai ansamblului Raro, iar dintre cei noi sunt foarte mulţi. Aş vrea neapărat să o menţionez pe pianista londoneză Joanna Mac Gregor, pe pianistul elveţian Oliver Schnyder, Cvartetul Rastrelli de violoncele de la Frankfurt, patru violoncelişti ruşi de excepţie, Cvartetul Szymanowski de la Hanovra, unul dintre cvartetele renumite ale Europei şi nu aş vrea să-l uit pe violonistul Andrej Bielow care a fost scurt anul trecut aici, dar care va cânta, atât la Bucureşti, cât şi în turneul din ţară, în majoritatea concertelor.

Mai mult decât un interviu

Am păşit aşadar în casa Lowendhal. De la intrare am fost întâmpinată de muzica de pe CD-ul care va fi lansat în acest an şi pe care o regăsiţi şi pe fundalul acestui reportaj în premieră absolută. Întâlnirea a fost informală, am împărţit impresii despre ceea ce înseamnă festivalul SoNoRo, despre tema de anul acesta, despre ce surprize ne va mai aduce ediţia a VII-a. Putem spune că SoNoRo este unul dintre evenimentele muzicale al toamnei, pentru mine deja a devenit o imagine familiară, cea a recitalurilor elegante, susţinute în săli pe măsură, în care lumina difuză te învăluie cu căldură, când vii din întunericul tomnatic de afară.

Muzicienii rafinaţi te întâmpină cu cele mai frumoase pagini de muzică de cameră scrise vreodată şi nu încetează să te surprindă de fiecare dată cu câteva ceva nou. De-a lungul celor şapte ediţii, ne-am împrietenit cu artiştii, ne-am împrietenit între noi, mereu găsim aceleaşi feţe cunoscute de la ediţii precedente. Studenţi, jurnalişti, melomani, cu toţii suntem reuniţi sub pecetea muzicii şi devenim preţ de câteva săptămâni membri ai marii familii SoNoRo. Pe mine asta mă leagă de festivalul SoNoRo. Pe voi?