13 septembrie 2012

Una din cele cinci orchestre ale Radioteleviziunii britanice, Orchestra Simfonică BBC cântă la Barbican Hall din Londra şi toate concertele sale sunt transmise în direct de postul BBC Radio 3, postul de muzică clasică al BBC. Despre începuturile istoriei ansamblului l-am invitat să ne vorbească pe managerul general Paul Hughes.

Orchestra a luat naştere pentru că BBC, care la vremea aceea, în 1930, nu era o instituţie foarte veche - fusese înfiinţată doar cu câţiva ani înainte - şi-a dat seama că formaţiile muzicale care existau pe atunci în Londra nu putea susţine pe măsura cerinţelor programele BBC. Deşi situaţia economică era grea, chiar foarte dificilă, instituţia a hotărât că va investi în muzică şi îşi va crea propria orchestră, considerând că muzica este un mod de a rezolva acea stare nefericită de lucruri, că publicul are nevoie de muzică. BBC a avut aşadar motive întemeiate pentru a înfiinţa acea orchestră, de o calitate înaltă, primul ansamblu simfonic de un astfel de nivel pe care l-a avut Londra.

Orchestra simfonică BBC cântă în celebrele prima şi ultima noapte la Proms. Ce îndatoriri are în această calitate?

Deschiderea şi închiderea festivalului sunt cele mai mediatizate dintre Proms-uri; televiziunea le transmite în direct, aşa că milioane de oameni le văd, şi le aud, în întreaga lume. Este o mare bucurie, este şi o mare responsabilitate: trebuie să ne asigurăm că oferim cel mai bun concert posibil, dar întotdeauna ne face şi foarte multă plăcere să cântăm într-un astfel de moment.

Cum arată o fişă neoficială a postului pentru un instrumentist din Orchestra Simfonică BBC? Ce tip de interpret şi ce tip de personalitate căutaţi în muzicienii dumneavoastră, Paul Hughes?

Trebuie să fie flexibili, să le placă să cânte un repertoriu extraordinar de larg care merge de la Bach la muzica folosită în scheciurile sau filmele trupei de comedie suprarealistă Monthy Python, trecând prin aproape orice punct intermediar imaginabil. Este nevoie deci să se simtă bine călătorind prin foarte multe genuri de muzică. Instrumentiştii noştri trebuie să mai aibă o tehnică foarte bună şi să poată reda foarte bine o piesă la prima vedere. Ne dorim ca muzicienii să fie prietenoşi, să aibă o fire deschisă şi optimistă, să le placă să facă parte dintr-o echipă muzicală şi să se aibă capacitatea de a se asculta unul pe altul. Găsirea unui instrumentist care să întrunească aceste calităţi poate să ia ceva timp, dar pentru că noi abordăm o muzică atât de variată este important ca artiştii noştri să poată face faţă acestui tip de repertoriu solicitant.

Cum structuraţi un astfel de repertoriu în stagiunile de concert ale Orchestrei Simfonice BBC - există serii de concerte, sau concerte tematice, manifestări similare?

Cred că cel mai important şi semnificativ aspect al stagiunilor noastre este atenţia acordată muzicii noi. În stagiunea pe care o deschidem în curând vom avea aproximativ 18 prime audiţii - londoneze, britanice, absolute, comenzi lansate de BBC. Mai avem o serie care se numeşte "În detaliu": pe parcursul unei întregi zile oferim concerte simfonice şi camerale, conferinţe, proiecţii de film; sunt dedicate, de obicei, creaţiei unui compozitor, dar uneori ne axăm şi pe profilul muzical al unei ţări. Este o serie foarte îndrăgită. Foarte important este că interpretăm şi operă, în fiecare an propunem 2 sau 3 titluri în variantă de concert. Ce mi se pare că defineşte repertoriul Orchestrei Simfonice BBC este echilibrul programelor, cred că asta ne deosebeşte de alte ansambluri. În plus cântăm lucrări noi, neobişnuite, ignorate, greu de pus în scenă, şi asta consider că ne face să rămânem interesanţi, să fim diferiţi, să fim la rândul nostru interesaţi de ceea muzica pe care o interpretăm.

Orchestra Simfonică BBC propune în stagiunile sale şi concerte educaţionale. Care este profilul lor, Paul Hughes?

Variază foarte mult. Nu facem niciodată doar un simplu concert pentru copii, sau pentru tineri. Programul nostru de educaţie muzicală ia foarte multe forme. De exemplu, există o serie de proiecte create în jurul ideii de orchestră de familie, ceea ce înseamnă o orchestră alcătuită din muzicieni de generaţii diferite - copii, părinţi, bunici cântă împreună. Este o serie foarte populară. Mai avem un ciclu care se cheamă "Cot la cot", în care amatori, muzicieni neprofesionişti - copii, studenţi, adulţi pot veni să cânte în Orchestra Simfonic BBC alături de instrumentiştii noştri. Şi aceaste concerte sunt foarte iubite. Ar mai fi "Intro", în care prezentăm tinerilor şi familiilor lucrările care care urmează să le cântăm în anumite concerte, oferindu-le bilete la preţuri foarte mici. Mai amintesc şi faptul că lucrăm cu copii cu nevoi speciale, cu dizabilităţi fizice sau psihice, colaborăm de asemenea cu studenţi la compoziţie. Avem o paletă foarte largă de activitate, pe care o privim ca fiind în beneficiul instrumentiştilor şi al comunităţii.

O orchestră este recognoscibilă şi îşi capătă celebritatea prin sunetul său; care este sunetul Orchestrei Simfonice BBC?

O întrebare grea! Pot spune că avem o partidă de coarde foarte bună, cu un timbru minunat de cald şi amplu, şi că partida de instrumente de suflat din lemn este excelentă, fiind alcătuită din câţiva din cei mai buni muzicieni de gen; dar tocmai pentru că noi interpretăm un repertoriu atât de divers, nu aş putea spune că orchestra are un singur tip de sunet - dacă facem creaţii cehe, avem un sunet, dacă facem Birtwistle, Boulez, sau Britten, vom suna cu totul altfel. Cred că Orchestra Simfonică BBC este caracterizată exact de flexibilitatea sonorităţii sale.

Formaţia invită câte un muzician să-i devină artist asociat; în prezent, funcţia aceasta este ocupatăm de compozitorul Oliver Knussen. Acest gen de post nu ne este familiar; Paul Hughes, ce face, aşadar, un artist asociat?

Pot să vă spun că prima colaborare, de la începutul mandatului meu ca manager general al ansamblului, a fost cu Mark-Anthony Turnage, în calitate de compozitor: i-am interpretat în concerte-atelier lucrările, am cântat câteva în primă audiţie, am comandat câteva. Apoi am lucrat, timp de 6 ani, cu John Adams, care ne-a fost şi compozitor şi dirijor. Ideea este că avem în acest fel ocazia de a ne apropia foarte mult de un anumit autor, de a-i cunoaşte muzica şi de a avea privilegiul să o auzim interpretată chiar de el, de compozitor. După John Adams, ne-am oprit asupra lui Oliver Knussen, dorind să aşezăm în cadru oficial strânsa prietenie care ne lega deja de o bună bucată de vreme. Probabil vom lucra împreună acm 4-5 ani, şi ne bucurăm să-l avem pe Ollie curator al concertelor cu opusuri scrise de alţi compozitori - are darul de a alcătui programe de concert fascinante, extrem de diverse, coerente, este şi un foarte bun dirijor. Interpretăm sigur şi muzica sa, şi am dori să cântăm şi ceva în primă audiţie, dar Ollie scrie într-un ritm deosebit de lent. Un artist asociat este aşdar mai mult decât un dirijor, sau decât un compozitor, sunt mai degrabă părţi constitutive ale ambelor meserii. Pentru noi este o experienţă foarte interesantă.

Orchestra Simfonică BBC are însuşirea de a fi şi o orchestră radio - concertele sale sunt frecvent radiodifuzate în direct. Paul Hughes, care legătura Dvs. cu postului de muzică clasică al BBC?

În cadrul BBC, BBC Radio 3 întruchipează cu adevărat rolul unui post public: tocmai pentru că nu este un post comercial, are datoria de a servi zonă de nişă a pieţei, cea a oamenilor îndrăgostiţi de muzica de factură cultă şi care vor să o cunoască în toate aspectele sale. BBC Radio 3 transmite şi jazz, şi worldmusic, dar în primul rând, bineînţeles, difuzează muzică clasică. Considerăm faptul că noi putem contribui la o astfel de realizare ca fiind de maximă importanţă. BBC are 5 orchestre, toate oferind muzică pentru emisiunile BBC Radio 3, iar asta particularizează acest post şi îl face să fie unic. BBC Radio şi-a dedicat o foarte mare parte din grila sa de programe transmisiunilor directe.

În 28 şi 29 septembrie, Orchestra Simfonică BBC vine la Sala Mare a Palatului, în Bucureşti, în Festivalul Orchestrelor Radio. Va cânta cele două rapsodii române de George Enescu. Este prima întâlnire a muzicienilor cu creaţia compozitorului nostru?

Nu, am mai cântat Enescu - nu frecvent, dar am făcut-o, şi ne bucurăm să o putem interpreta din nou. Este atractivă, bogată, foarte bine scrisă, cred că se potriveşte orchestrei noastre, care va fi încântată de această nouă întâlnire, de această reuniune, dacă vreţi, între ei şi muzica lui Enescu. Sperăm să avem succes şi să revenim în Bucureşti - suntem entuziasmaţi de ideea de vizita oraşul dumneavoastră, este o zonă în care nu avem prea des ocazia de a o vedea. Abia aşteptăm.