Numele Danei Cristina Probst - compozitoare ce şi-a desăvârşit studiile sub îndrumarea unor reprezentanţi de seamă ai muzicii româneşti din cea de-a doua jumătate a secolului XX, precum Anatol Vieru, Aurel Stroe şi Ştefan Niculescu - se numără în prezent printre cele mai frecvent rostite nume româneşti în viaţa culturală a Vienei. Recunoaşterea de care se bucură muziciana stabilită în capitala Austriei este o realitate - lucrările sale putând fi ascultate pe scenele de concert din Germania, Marea Britanie, Italia, Lituania, Austria şi România. Cea mai recentă dovadă în acest sens o constituie concertul-portret componistic pe care Biblioteca Naţională a Austriei din Viena l-a organizat în cinstea muzicienei române, care ne-a acordat cu acest prilej un interviu.

În data de 8 octombrie, la sediul Bibliotecii Naţionale a Austriei din Viena s-a desfăşurat un concert-portret componistic ce v-a fost dedicat. Cum aţi primit această invitaţie din partea instituţiei?

Biblioteca Naţională a Austriei organizează un ciclu de portrete de compozitor - între două şi patru portrete pe an. Am fost invitată şi eu să ofer un portret, să fac un concert moderat de cineva. Am programat în acest concert mai multe lucrări, printre care şi o lucrare a fostului meu profesor de compoziţie, Anatol Vieru, ca omagiu adus lui, mai ales că lucrările lui Anatol Vieru nu sunt prea cunoscute la Viena.

Cum aţi structurat programul acestui concert?

Programul a fost alcătuit din cinci lucrări. La concert a participat în primul rând bas-baritonul Sorin Coliban - binecunoscut publicului austriac şi român - care a interpretat două lucrări: o piesă a mea, care se numeşte La loc de lumină şi o lucrare a lui Anatol Vieru, respectiv monodia din opera Iona - un fragment extras din operă chiar de către Anatol Vieru şi scris pentru clarinet şi voce. La aceste două lucrări se adaugă încă trei, un Trio scris de mine în 1989, înainte de schimbările care s-au produs în România atunci, trio care se numeşte Lumină lină, inspirat de cântarea vecerniei şi încă două lucrări - una pentru flaut solo Et une flute şi o primă audiţie, care se numeşte Maître du marteau. Aceste ultime două lucrări fac parte dintr-un proiect început mai demult, în 2007, ca omagiu adus lui Constantin Brâncuşi. Proiectul a fost atunci prezentat în primă audiţie chiar la Viena - în decembrie 2007, la 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi. Am ţinut ca în acest portret să fie prezent şi sculptorul român, pentru mine artistul care a reuşit o sinteză la un nivel internaţional pe care cred că încă nici un român până acum nu l-a atins.

Aţi amintit mai devreme de colaborarea cu Sorin Coliban. Cum s-a ajuns la această colaborare?

Cu Sorin Coliban nu am mai colaborat până acum. Trebuie să recunosc faptul că a fost o întâmplare - de fapt, în locul său ar fi trebuit să cânte un muzician austriac, însă acesta nu a mai putut să participe la pregătirea concertului. Atunci am stat şi m-am gândit cum să fac să aduc tot un cântăreţ austriac, pentru că, întâmplător, lucrarea lui Vieru are şi textul tradus deja în germană. Apoi m-am întrebat cum ar fi totuşi să prezentăm publicului austriac lucrarea lui Vieru în original, în limba română şi astfel a trebuit să caut un muzician român. Cântăreţi români sunt mulţi la Viena - întrebarea era dacă Sorin Coliban are suficientă experienţă în domeniul muzicii contemporane. De aceea l-am abordat, iar el a fost foarte receptiv. Sorin Coliban a cântat destul de des operă contemporană în ultima vreme, aşa că începutul colaborării cu el este, cred, de bun augur. Sorin Coliban poate să facă şi muzică contemporană, nu numai operă romantică, iar dacă timpul şi direcţiunea Operei din Viena o vor permite, probabil că pe viitor va mai colabora şi cu alţi compozitori.