75 de ani a împlinit luni, 17 septembrie, dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi. 75 de ani care au început cu o excelentă carieră violonistică şi au continuat cu una dirijorală la fel de valoroasă şi apreciată de public. Ce gânduri îl încearcă la ceas aniversar, dar şi ce satisfacţii a avut de-a lungul timpului, ne împărtăşeşte chiar el, în exclusivitate pentru Radio România Muzical.

La mulţi ani, domnule Ilarion Ionescu Galaţi! Aţi spus cu ceva timp în urmă că sunteţi legat de Radio România. Aţi vrea să ne împărtăşiţi primele amintiri care vă leagă de această instituţie şi de orchestra acestei instituţii?

Cu mare dragoste! Dar în primul rând vă mulţumesc pentru că aţi telefonat şi, ca în fiecare an, vă aduceţi aminte de numele meu şi de ziua mea de naştere. De ce vă spuneam că sunt legat de România Muzical, de instituţia Radio şi de Orchestra Radio? Pentru că, de la vârsta de 5-6 ani, când am început să studiez vioara, toţi profesorii mei de vioară şi de dirijat au fost membri ai Orchestrei Radio. Vă spun câteva nume importante: Constantin Dumitrescu, profesorul meu de vioară pe care l-am avut şi la şcoala de muzică şi la Conservator - George Manoliu, marele violoncelist Teodor Lupu, care a făcut parte din Cvartetul Enescu; toţi au fost profesorii mei de şcoală de muzică. Apoi, debutul meu ca violonist - când aveam 15 ani - a fost cu Orchestra Radio şi maestrul Conta. Concertul de Şostakovici, pe care l-am cântat pentru prima dată în România a fost cu maestrul Elenescu; fiul meu a debutat cu Concertul de Kabalevski, când avea 9 ani, cu Orchestra Radio cu Paul Popescu ş.a.m.d. Multe înregistrări şi multe concerte am făcut cu Orchestra Radio şi întotdeauna mi-a făcut mare plăcere şi sunt recunoscător.

Împliniţi 75 de ani, o vârstă extraordinară. Vreţi să ne povestiţi care sunt reuşitele pe care le priviţi cu cea mai mare mândrie?

75 de ani de vârstă şi mai mult de 55 de ani de activitate artistică! Eu cred că realizarea mea importantă din punct de vedere dirijoral este atunci când am reuşit să fac din Filarmonica din Braşov, unde am lucrat mai bine de 40 de ani, o orchestră care a putut să ne reprezinte cu onoare culorile Braşovului şi ale României atât în ţară, cât şi peste hotare, şi înregistrările de oarecare valoare pe care le-am făcut cu această orchestră. Sigur că e greu de enumerat la telefon reuşitele mele, dar sunt câteva lucruri cu care mă mândresc şi pe care le las cu multă plăcere celor care vor urma după mine. Sunt alţii care pot să aprecieze ceea ce am făcut eu.

Cum plănuiţi să sărbătoriţi astăzi, dacă doriţi să ne împărtăşiţi…?

Astăzi am o repetiţie cu Traviata, pentru că am peste trei zile un spectacol cu Traviata la Braşov, după care săptămâna viitoare încep repetiţiile cu alte orchestre din ţară care au amabilitatea să mă sărbătorească la cei 75 de ani. După-amiază, după repetiţia cu Traviata, am o sărbătorire în familie; fiul meu şi nora mea, care sunt nişte drăguţi, împreună cu nepoţica mea mi-au organizat o sărbătoare în familie cu prietenii apropiaţi.