La mulţi ani!

Vă mulţumesc. Am impresia că timpul şi-a accelerat mersul, zborul; trece parcă din ce în ce mai repede. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că m-a păstrat aici până la această vârstă. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, mă simt de parcă aş împlini parcă pentru a doua oară 40 de ani. Mă simt plin de proiecte de viitor şi mărturisesc că uneori aud în interior muzica pe care, furat de atâtea aparenţe în care mi-am epuizat viaţa, nu am putut-o scrie la momentul potrivit. Deci, cam acestea ar fi speranţele mele de viitor. Privesc cu încredere mai departe şi, mărturisesc, nu privesc cu nostalgie îndărăt.

Dumnezeu mi-a dăruit o viaţă bogată în satisfacţii, în bucurii - unele efemere, altele perene. Au existat desigur şi foarte multe amărăciuni provocate de oameni mediocri, vânduţi, pe care i-am întâlnit în viaţă, unii dintre ei există şi astăzi. Însă au fost totuşi anii tinereţii, ai maturităţii mele, ieşirea din infernul comunist, care încă nu s-a terminat nici astăzi; se simt urmările acestei tragedii încă. Totuşi, sunt mulţumit că am reuşit să străbat tot acest infern din care încă nu am reuşit să ieşim fără să păstrez ură sau resentimente faţă de cei care au făcut mult rău de-a lungul anilor sau chiar şi în prezent. Am zis "Dumnezeu să-i ierte!", deşi au ştiut ce fac. Eu am încercat doar să-i uit, să-i arunc acolo unde le este locul. Spun că au fost aceştia totuşi anii tinereţii şi maturităţii mele, anii poate cei mai rodnici, care mi-au adus şi multe bucurii, satisfacţii personale ori profesionale. Am fost binecuvântat cu o familie frumoasă, cu doi copii buni, care mi-au dăruit fiecare câte doi nepoţi minunaţi.

Dar, peste tot şi toate, îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru picătura aceea, fie ea şi infinitezimală, de har pe care mi-a dăruit-o, de a putea trăi toată viaţa în şi pentru muzică. Să poţi dărui ca interpret oamenilor muzica pe care au creat-o marii compozitori este o binecuvântare. Să creezi însă tu însuţi muzică, să poţi smulge din nimic, din neant lumea muzicii, fie ea efemeră şi evanescentă, prin care să te dăruieşti pe tine însuţi oamenilor, este, cred, cea mai înaltă formă de iubire, şi cea mai înaltă fericire hărăzită unui om.

Nu ştiu dacă după ce nu voi mai fi muzica mea se va mai cânta; ştiu însă că scriind-o în liniştea camerei mele de lucru - acasă, sau la vreo mănăstire, sau în vreun hotel - am fost fericit. Este poate cea mai adevărată fericire care poate fi hărăzită unui om.

Dintre lucrările dumneavoastră, există una sau mai multe despre care aţi spune că vă reprezintă în mod special?

Cred că toate mă reprezintă. De fapt este şi sfatul pe care-l dau studenţilor mei de la compoziţie şi chiar de la secţiile de interpretare: în tot ce fac în muzică să fie ei înşişi. Pare o vorbă mare, însă este un adevăr. O prezenţă pe scenă în care nu simţi omul, nu simţi compozitorul sau nu simţi interpretul este o simplă parcurgere a unor semne din partitură.

Ca interpret dăruieşti oamenilor accesul la muzică, compozitorul însă se dăruieşte pe sine prin muzica lui. Deci, am încercat în toată muzica mea să fiu eu însumi, să-mi rămân credincios dincolo de modele trecătoare care se demodează, dincolo de curente efemere. Cred că agăţarea de coada vreunui curent provizoriu în artă este o formă de provincialism - nu vreau să folosesc cuvinte mai severe. Compozitorul trebuie să-şi rămână credincios lui însuşi, altminteri, este o simplă demonstraţie de tehnică, este o joacă mai mult sau mai puţin interesantă.

Ca dirijor aţi spune că aveţi o scenă de care sunteţi legat în mod special? O orchestră sau un solist cu care aţi colaborat?

În toate acele bucurii de care vă vorbeam că le-am traversat în viaţă, că am avut parte de ele, am simţit aproape şi am avut alături de mine Filarmonica din Timişoara, pe care am considerat-o întotdeauna ca fiind a doua mea casă, a doua mea familie, minunaţii muzicieni ai ei, cu care am împărţit timp de mai bine de 40 de ani - mai bine de jumătate din viaţa mea de până acum - bucurii şi necazuri, succese, aplauzele exigentului public timişorean sau bucureştean sau din străinătate. Acelor muzicieni care au dat viaţă muzicii mele le sunt recunoscător pentru bucuriile şi pentru amintirile frumoase pe care mi le-au dăruit.