Între 4 februarie şi 8 martie 2011 are loc în Capitală cea de-a doua ediţie a Festivalului "Flamenco Clasic şi Noile Genuri", eveniment organizat de Ambasada Spaniei în România şi Institutul Cervantes din Bucureşti. Mai multe informaţii despre programul, artiştii invitaţi şi influenţa flamenco-ului asupra culturii spaniole aflăm de la domnul Juan Carlos Vidal Garcia, directorul Institutului Cervantes din Bucureşti.

Începe cea de-a doua ediţie a Festivalului de flamenco de la Bucureşti. În calitate de organizator al acestui eveniment, ce ne puteţi spune despre programul pregătit pentru aceste zile?

Festivalul respectă formatul ediţiei precedente. Intenţia noastră este de a prezenta, în faţa publicului bucureştean în special şi a celui românesc în general, o versiune a flamenco-ului ca artă, o artă istorică, tradiţională, dar în acelaşi timp o artă având capacitatea de a se converti într-un element cu funcţie inspiratoare pentru alte evenimente culturale şi artistice. Acest lucru poate fi observat pe tot parcursul secolului XX şi, de asemenea, la începutul acestui secol. Flamenco-ul ca sursă de inspiraţie poate fi întâlnit în cadrul dansului contemporan, în cinema şi în muzica clasică, de asemenea. Programul acestui festival este construit în acest sens, având la bază o concepţie amplă, culturală şi istorică a flamenco-ului care combină tradiţia cu contemporaneitatea.

Ce putem asculta şi vedea în festival?

Programul este construit pe două direcţii importante care au la bază două generaţii distincte de interpretare a flamenco-ului. Într-o primă secţiune puteţi urmări, în zilele de 4, 5 şi 6 februarie, la Arcub, cântăreţi, dansatori şi chitarişti prestigioşi. Este vorba de cântăreţul Jesus Chozas, chitaristul Rafael Andujar şi dansatorii Ana Alonso şi Juanma Carillo. Va urma pe 9 februarie 2011, la Ateneul Român şi 10 februarie la Sala Radio recitalul chitaristului José Maria Gallardo del Rey, un recital de chitară flamenco şi de chitară clasică inspirată de flamenco.

Pe 16 februarie, Rosa Tores Pardos, pianista spaniolă cu cea mai mare faimă internaţională, va putea fi ascultată la Ateneul Român unde va interpreta lucrările andaluze din suita Iberia de Albeniz, un opus magna pentru pian inspirat, de asemenea, de muzica flamenco-ului.

Un alt eveniment foarte interesant va avea loc pe 21 şi 22 februarie la Sala Radio - două recitaluri susţinute de violonistul Ara Malikian şi chitaristul José Luis Monton, care vor realiza un fusion, unde limitele flamenco-ului sunt împinse până la momentul în care acestea se întâlnesc cu ritmurile orientale. De altfel, Malikian care, deşi spaniol, este de origine armeană, este alături de Nigel Kennedy, unul dintre inovatorii din domeniul viorii. Va fi, aşadar, un recital de vioară şi chitară flamenco.

O a doua dimensiune a festivalului este gândită pentru zilele de 25 şi 27 februarie, din nou în Arcub, unde poate fi urmărit un grup de adolescenţi din oraşul Jerez numit Soniquette. Aceştia fac parte dintr-o asociaţie care îşi propune promovarea flamenco-ului ca terapie ocupaţională şi educaţie în diferite cartiere din Jerez. Sunt cu adevărat foarte buni, îi recomand cu căldură tuturor pentru că, realmente, nu veţi regreta.

Între 4 şi 8 martie are loc retrospectiva imaginii flamenco-ului în cinema prin intermediul unor cunoscute pelicule şi documentare care au ca subiect flamenco-ul.

Iubim flamenco-ul pentru frumuseţea, senzualitatea şi pasiunea vitală pe care le transmite. Ce înseamnă însă flamenco-ul pentru spanioli?

Cred că există mai multe puncte de vedere, diferite percepţii. Flamenco-ul este o mare artă expresivă şi evident că din această cauză există o multitudine de conotaţii, se pot realiza o mulţime de cópii, de versiuni, aşa cum sunt cărţile poştale pentru turişti.

Din punctul meu de vedere, flamenco-ul este cea mai mare sursă de inspiraţie pentru creaţia spaniolă şi nu mă refer acum doar la teritoriile spaniole - una dintre cele mai mari dansatoare de flamenco era catalană, de exemplu. Flamenco-ul este o artă spaniolă în esenţă, care deşi uneori este identificată cu Andaluzia, se regăseşte şi este cultivată în întreaga Spanie, dar mai presus de asta cred că a influenţat decisiv cultura spaniolă, impregnându-se în toate artele, în poezie, în literatură... A influenţat, de asemenea, avangarda muzicală spaniolă de la începutul secolului XX, pe De Falla, Albeniz, pe Rodrigo într-o oarecare măsură...

Un alt val important de inspiraţie a flamenco-ului s-a produs în ultimii zeci de ani, influenţând contemporaneitatea, zilele prezente. Unul dintre cei mai buni şi tineri autori ai noştri de muzică clasică din prezent, Mauricio Sotelo, introduce flamenco-ul ca sursă de inspiraţie în compoziţiile sale. Mai poate fi amintit, de asemenea, şi Jesus Villa-Rojo, care este unul dintre clasicii avangardei muzicale spaniole din anii '50. În concluzie, cred că pentru a putea simţi flamenco-ul, acesta trebuie privit şi în acest sens, asta încercăm noi să facem la Bucureşti.