Născut în România în 1984, Bogdan Dulu este unul dintre tinerii pianişti de vârf ai generaţiei sale în România, muzician ce începe să devină cunoscut şi în America de Nord, acolo unde studiază în prezent. Bogdan Dulu a lucrat la Bucureşti cu prof. univ. dr. Sandu Sandrin (în timpul studenţiei de la Universitatea Naţională de Muzică) şi cu Ana Pitiş, iar apoi a urmat cursurile de Master ale Colegiului Mannes din New York (la clasa prof. Irina Morozova). A participat la cursuri de măiestrie interpretativă conduse de pianişti importanţi ca Yefim Bronfman, Richard Goode şi Stephen Hough, iar în prezent este doctorand al Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii British Columbia - Vancouver.

Bogdan Dulu a câştigat premii la concursuri ca "Garrison International Piano Competition", "Liszt-Bartok", "Minnesota International Piano-e-Competition", "Sendai International Music Competition" - pentru a le numi pe câteva dintre cele mai importante. De asemenea, el a fost selectat de Radio România Muzical să participe la evenimente ca "The New Talent competition" şi "Concertino Praga".

Motivul pentru care am stat de vorbă cu Bogdan? Un nou succes!

De curând ai câştigat un concurs la Vancouver, acolo unde studiezi în prezent. Despre ce e vorba şi ce a presupus participarea la această competiţie?

A fost un concurs organizat în şcoală, la University of British Columbia, aici unde mi-am început doctoratul în septembrie 2010. Ca orice şcoală din America de Nord, UBC organizează un "Concerto competition", un concurs de concerte. Cu alte cuvinte, fiecare departament de la Facultatea de Muzică organizează nişte preliminarii. Cei care au trecut de preliminarii (însemnând pian, corzi, suflători, canto şi aşa mai departe) ajung în finală, iar dintre aceştia va fi ales un singur câştigător, pentru a cânta cu Orchestra Simfonică a Universităţii. Anul acesta, spre marea mea bucurie, trebuie să spun, am fost câştigătorul acestui concurs.

Ce anume vei cânta şi când va avea loc concertul?

Concertul va avea loc pe 4 martie 2011, deci destul de curând; voi cânta cu UBC Symphony Concertul în Sol de Ravel - aceasta fiind, de altfel, şi lucrarea cu care am câştigat finala concursului.

Deci participarea la concurs a însemnat interpretarea unui concert?

Atât preliminariile, cât şi finala au avut loc în Universitate cu acompaniament de pian. Preliminariile au constat în a cânta 15 minute din partitură (bineînţeles, cu tutti-urile cu orchestră scoase), iar în finală s-a cântat tot concertul cu pianul II.

Ce este înscris în agenda ta pentru lunile viitoare?

Am programate nişte recitaluri pentru semestrul doi, pentru că mi-am început doctoratul şi trebuie să îmi prezint munca la sfârşit de an. Mi-am programat un recital pe 6 martie şi acum, pentru că am câştigat acest concurs, recitalul va avea loc la două zile distanţă faţă de concert. Aşadar, voi avea un început de lună martie foarte dens. Recitalul de muzică de cameră este pentru mine un proiect foarte important. Îl iau cu titlu personal. Eu am sosit în Vancouver de câteva luni şi am rămas relativ surprins de faptul că lumea nu cunoaşte foarte multe lucruri despre Enescu şi Lipatti.

Am decis, odată ce-am ajuns aici că Enescu şi Lipatti reprezintă un element de noutate şi oamenii de aici ar trebui să ştie mai multe despre ei. Motivul principal pentru care am ales numai muzică de Enescu şi Lipatti pentru acest recital (pe lângă faptul că au fost români şi că opera lor e mai puţin cunoscută) a fost relaţia foarte interesantă dintre Enescu şi Lipatti - nu foarte multă lume cunoaşte faptul că Enescu i-a fost naş de botez lui Lipatti.

Aşadar, programul pe care o să-l prezint o să se numească "Enescu and Lipatti - Godfather and Godson" (în româneşte "Enescu şi Lipatti - Naşul şi finul"). Sună un pic... ciudat (râde), dar asta am avut în cap. Pe scurt - voi prezenta atât lucrări vocale, cât şi instrumentale; iar aici aş vrea să mă opresc puţin asupra celor de Lipatti - pentru că, cel puţin atât cât cunosc eu în momentul de faţă - cele cinci melodii pe versuri de Paul Verlaine ale lui Lipatti, editate în România la începutul anilor 1980 - nu au fost cântate niciodată. Acum nu ştiu să spun dacă ele au fost cântate vreodată în România, însă mai mult ca sigur ele nu au fost prezentate niciodată cel puţin în America de Nord. Deci, pentru mine este un eveniment foarte important, pentru că aceste lieduri de Lipatti vor fi prezentate în premieră nord-americană.

Cu cine vei cânta liedurile?

Liedurile au fost scrise original pentru voce masculină înaltă, pentru tenor; din păcate nu am putut găsi un tenor care să aibă o voce atât de înaltă. Voi cânta, deci, cu o soprană canadiană - numele ei este Caroline Marcos - căsătorită cu un violoncelist român, membru al Orchestrei Simfonice din Vancouver.

Alte planuri?

Cochetez cu ideea de a participa la Concursul "Enescu" - deci sunt şanse foarte mari să mă aflu în Bucureşti în septembrie - şi aştept cu nerăbdare acest lucru, pentru că nu am mai cântat în România de foarte mult timp. Chiar dacă eu am plecat din ţară acum câţiva ani, am rămas foarte conectat cu ce se întâmplă în România, pentru că sunt avid de ştiri. Îmi place să urmăresc neîncetat ce se întâmplă în ţară atât pe plan politic, cât şi muzical; iar pe telefonul mobil am o aplicaţie pentru posturile de radio din lume şi atunci când am un pic de timp ascult posturile Radio România.

Am fost cu precădere foarte interesat de "Zilele Lipatti" care au avut loc în noiembrie şi mă arăt foarte surprins, mulţumit şi bucuros în acelaşi timp pentru faptul că acestea s-au organizat. Într-o anumită măsură, aş dori să cred că recitalul meu cu muzică de Enescu şi Lipatti ar putea fi încadrat în această categorie a omagierii numelui lui Lipatti, chiar dacă el va avea loc câteva luni mai târziu.