ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Compozitorul Boris Dubosarschi: 'Nu sunt un străin, eu am crescut aici.'

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 31 August 2011 , ora 10.16

Duminică, 4 septembrie 2011, de la ora 17.00, în programul Orchestrei Naționale de Cameră a Republicii Moldova, dirijate de Cristian Florea pe scena Ateneului Român, figurează și o lucrare semnată de Boris Dubosarschi: Simfonia camerală pentru orchestră de coarde, cvartet de coarde și timpane.


Ce v-a determinat să compuneți o simfonie pentru o asemenea formație: orchestră de coarde, cvartet de coarde și timpane?

Tematica instrumentelor de coarde îmi este foarte apropiată pentru că eu însumi sunt violonist, sunt profesor de vioară la Academia de muzică, iar în anii în care am scris această lucrare încă mai cântam în cvartetul de coarde al Radioteleviziunii de Stat din Moldova. Și întrucât cvartetul de coarde este el însuși o entitate concertantă, mi-a venit această idee - de ce n-aș scrie o lucrare pentru cvartet de coarde și orchestră?!


…și timpanele?

Timpanele constituie și ele o parte concertantă cu o proprie încărcătură dramaturgică și psihologică. Fac parte din orchestră, dar nu sunt aici doar ca instrumente de percuție, având rolul să sublinieze anumite accente, ci dețin o linie independentă, solistică. Așa încât Slonimski, un compozitor din Petersburg, văzând partitura, a remarcat: «Ați reușit o foarte melodioasă linie a timpanelor!»


Când ați compus această simfonie?

Simfonia a fost scrisă în anul 1978 și interpretată în primă audiție de către Orchestra Filarmonicii dirijată de Timofei Gurtovoi, pe atunci dirijorul ei principal, artist emerit al URSS. Peste un an, la plenara Uniunii compozitorilor, ea a fost cântată sub conducerea lui Alfred Gersfeld, dirijor stabilit astăzi î Statele Unite ale Americii. A interpretat de această dată Orchestra de Cameră a Radioteleviziunii din Moldova. Apoi, timp de mai mulți ani, această simfonie nu s-a mai cântat, fiind interpretate alte lucrări ale mele. Acum am hotărât s-o readuc în atenție, desigur, cu unele modificări, chiar dacă mai puțin semnificative. Varianta actuală, realizată de minunatul muzician, dirijorul Cristian Florea, mă impresionează pentru că dezvăluie ceva nou.


Câteva cuvinte pentru publicul larg: în ce constă originalitatea acestei simfonii, cum ar trebui ea ascultată și înțeleasă?

Din punct de vedere al formei muzicale, ea nu respectă întru totul tradiția; este o simfonie în trei părți și nu în patru, și chiar dacă nu mă consider un deschizător de drumuri, deoarece simfonii tripartite existau și pe timpul lui Haydn, totuși, simfonia în trei mișcări nu este o formă des întâlnită. Și nu este vorba atât despre structura ei tripartită, cât despre faptul că, din punct de vedere al dramaturgiei, în această simfonie lipsește partea mediană, adagio sau andante cum i s-ar spune. În schimb, acest lucru se compensează prin episoade lente, cum ar fi, de pildă, introducerea amplă din partea I. Aceeași primă parte se încheie cu o cadență mare, desfășurată a cvartetului de coarde, pe fundalul timpanelor: și ea - lentă. Am folosit și intonații ale doinei - moldovenești sau românești - în această cadență.


Ce anume a determinat această formă? Simfonia are un program?

...Ea nu este legată de un anumit program literar, dar intenția mea a fost să dezvălui aici anumite trăiri interioare umane sau teme precum omul și societatea, omul și natura. Un program de acest fel s-ar putea spune că există, iar în muzică se aude acest lucru...


Ce rol deține elementul folcloric în această lucrare?

Unul foarte mare: nu este un folclor citat, materialul tematic îmi aparține. El păstrează cele mai directe legături cu folclorul republicii noastre, inseparabil desigur de cel al României, deoarece vorbim despre țări înrudite, iar diferențele minore întâlnite în diverse domenii nu schimbă situația: este vorba despre aceeași națiune, același popor, aceeași limbă - întotdeauna a fost așa. Eu sunt născut în Basarabia, părinții mei se aflau aici încă dinainte de război și de aceea nu sunt un străin. Eu am crescut aici.

Sorina Bobeico