ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Lucian Ban și ''Enesco Re-Imagined''

Bookmark and Share
Publicat: joi, 23 Septembrie 2010 , ora 13.55

Miercuri, 22 septembrie 2010, la Teatrul Odeon din București a avut loc concertul susținut de grupul de jazz condus de Lucian Ban. Proiectul numit "ENESCO RE-IMAGINED" a debutat în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, ediția 2009 și a continuat cu spectacole prezentate în Statele Unite și cu realizarea unui album, care s-a lansat cu ocazia concertului din 22 septembrie.
Concertul de la București a fost organizat de Institutul Cultural Român, care a susținut și editarea albumului.

Pianistul și compozitorul Lucian Ban a realizat acest proiect împreună cu John Hébert (contrabas), Mat Maneri (violă), Tony Malaby (saxofon tenor), Albrecht Maurer (vioară), Ralph Alessi (trompetă), Gerald Cleaver (tobe) și Badal Roy (tobe indiene și percuție). Cu acest prilej, Lucian Ban mi-a declarat următoarele:


Lucian Ban, te cunosc de la mijlocul anilor '90, pe vremea când susțineai aproape săptămânal recitaluri de jazz cu formația ta, într-un club din București situat pe Calea Victoriei. Erai la începutul carierei atunci - o perioadă în care ai abordat jazzul de avangardă. Erai interesat de compoziție și includeai în improvizațiile tale momente de free-jazz. Prezintă-ne te rog pe scurt traseul tău în jazz, stilistic vorbind, dar și prin coordonate geografice România - Statele Unite (de câțiva ani Lucian Ban s-a stabilit la New York).

Nu știu dacă eram preocupat exclusiv de avangardă și free-jazz atunci la început, e clar că au avut un rol în formarea mea, dar eu întotdeauna am fost preocupat de compoziție, în sensul muzicii europene, clasice. Am studiat la București cu Anatol Vieru, care și-ar fi dorit ca eu să fac compoziție, apoi am plecat la New York unde am terminat cursurile de compoziție la New School of Jazz Department. Așa că apropierea de compoziție a fost o constantă în cariera mea muzicală. Am avut șansa la New York să scriu multă muzică pentru ansambluri de cameră, și așa au apărut în muzica mea influențe care veneau din studiul muzicii clasice, pe care eu le amestecam cu jazzul. Ascultându-mi muzica, oamenii în New York mă întrebau de unde vin, pentru că unora li se părea că muzica mea sună puțin exotic, parcă e din estul Europei, le amintește de Bartok. În timp, am observat că rădăcinile au rămas, că muzica din estul Europei m-a influențat cu adevărat, și așa ajungem la Enescu...
În urmă cu patru ani am început să fac un proiect în care să integrez câteva lucrări care mi-au plăcut mai mult din muzica lui George Enescu și am ajuns să dezvolt această idee cu ocazia Festivalului Internațional George Enescu din 2009, când a avut loc premiera absolută a acestui proiect, în 20 septembrie 2009, la Sala Mică a Palatului.
Proiectul prezentat sub titlul "Enescu Re-Imagined" este o reinterpretare a muzicii lui Enescu pentru un grup de jazz contemporan. Practic am ales fragmente din lucrări care mi-au plăcut și le-am adaptat pentru acest ansamblu care este unic ca instrumentație.


Care a fost prima lucrare din creația lui George Enescu care te-a inspirat și te-a determinat să faci această apropiere între jazz și muzica lui Enescu?

Octetul în Do Major.


Ce legătură ai găsit tu între muzica lui George Enescu și improvizația din jazz?

Legătura stă de fapt într-un spirit improvizatoric. În multe dintre lucrările lui George Enescu sunt părți pe care muzicologii le-au denumit rapsodice. Acestea vin din predispoziția lui Enescu pentru improvizație.
Sunt multe lucrări pe care le-am descoperit târziu, am fost uimit să văd cât de mult se apropie de jazz, de spiritul de improvizație. De pildă în Sonata Nr.3, care este meticulos notată, poți să faci paralele cu solo-urile din jazz, iar Sonata pentru pian în fa diez minor, parcă e un blues rural din Louisiana. Acest fel de a compune vine probabil și din cântul la vioară a lui George Enescu și din influențele pe care le-a avut muzica interpretată de lăutari.


Opinii despre concertul susținut de Lucian Ban la Teatrul Odeon

Irina Iacob - expert în cadrul Direcției "Relații Internaționale" al ICR: "ICR a dorit să preia acest proiect deoarece ne ocupăm de mai mult timp de integrarea compozitorilor români și a compozițiilor românești în repertoriul artiștilor din străinătate. ICR a sprijinit lansarea CD-ului lui Lucian Ban și dorește să organizeze un turneu european cu acest proiect intitulat Enesco Re-imagined."

Dumitru, inginer : "A fost încântător. Știu o parte din muzica lui Enescu și apreciez jazzul în mod deosebit."

Alexandra, elevă, 11 ani: "Mi-a plăcut foarte mult. Și eu cânt vocal, studiez muzica clasică."

Răzvan, pensionar: "A fost extraordinar. Mă duc să-mi cumpăr CD-ul!"

Daniel, inginer: "Opinia mea despre spectacol - a fost un experiment care se apropie de jazz, dar se observă ancorarea în muzica simfonică. Consider că nu s-a depărtat de partea enesciană. Mă așteptam să fie mai liber, mai relaxat. Doar una dintre piese a fost pe gustul meu."

Bogdan, finanțist: "Un spectacol foarte bun și surprinzător. Abia ieri am aflat de concert. A fost prima dată când l-am ascultat pe Lucian Ban. Mă consider un norocos! Mi-a plăcut foarte mult felul în care au preluat piesele lui Enescu și le-au transformat în muzică de jazz. Muzicienii au realizat combinații absolut deosebite."

Andreea, jurnalist: "Concertul lui Lucian Ban - un amalgam de sentimente, trăiri, tot ce s-a întâmplat vreodată în viața fiecăruia. M-a emoționat! În general ascult jazzul vechi, știu prea puțin despre muzicienii contemporani."

Camil, doctorand în filozofie: "Pe Lucian Ban l-am mai văzut în urmă cu câțiva ani la București, cu ocazia unui festival de jazz. I-am apreciat activitatea, am cumpărat CD-urile lui de pe internet. Mi se pare că este unul dintre cei mai buni jazzmani români. De acestă dată mi-a plăcut faptul că în muzica lui nu se simțea nici bagajul jazzului, nici moștenirea clasică, a fost o confluență fericită, un sunet nou, original. Nu am simțit că e muzică clasică pusă pe jazz și nici că ar fi jazz cu influențe clasice. Am apreciat de asemenea calitatea deosebită a muzicienilor. "


Daniela Nicolae