ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Regizorul Jan Schmidt Garré despre Sergiu Celibidache

Bookmark and Share
Publicat: marți, 26 Ianuarie 2010 , ora 15.02
Documentarul Sergiu Celibidache – You don`t do anything – You let it evolve realizat de Jan Schmidt-Garré a obținut în data de 26 ianuarie 2010 Premiul MIDEM la categoria “Documentar – DVD”, în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Festivalurilor de la Cannes. O bună ocazie pentru a sta de vorbă cu regizorul german Jan Schmidt-Garré, care a și studiat, de altfel, cu prestigiosul dirijor român.


Cum l-ați cunoscut pe Sergiu Celibidache și cum vi-l amintiți?

Când l-am întâlnit era dirijor șef al Filarmonicii din München, oraș în care am locuit și i-am ascultat multe concerte. Am avut apoi norocul să-l cunosc personal. Am urmat apoi cursul său. El preda foarte mult, mai ales la Universitatea din Mainz. Făcea mereu seminarii de grup și acolo am frecventat cursurile sale. Iar la un moment dat, mi-a venit ideea de a face un film despre el.


Ce ați dorit să arătați prin acest documentar? Există anumite aspecte pe care ați dorit să le subliniați? Mă gândesc acum în primul rând la titlul filmului. Vă întreb aceste lucruri mai ales din perspectiva ascultătorilor care nu au văzut documentarul.

Da, subtitlul este „Nu trebuie să faci nimic – Lasă să apară de la sine“ (Man will nichts, man lässt es entstehen), o idee principală, un punct cheie în film și în întreaga sa teorie. Era mereu important felul în care procesul muzical se dezvolta organic și acest lucru nu ține neapărat de dirijorul unei orchestre, ci de logica dezvoltării materialului în sine. De aceea acest subtitlu – “Lasă evoluția să-și urmeze cursul”, un ideal care este mereu greu de atins, o cerință, o premiză pentru dezvoltarea materialului, care trebuie realizată potrivit propriei sale legi interioare.


Celibidache rămâne o personalitate ultra-celebră, dar gândirea sa muzicală transmite o imagine greu accesibilă. Cum ați încercat să aduceți mai aproape de public filozofia sa?

Filozofia sa nu este de fapt chiar așa de complicată. Când se adresa studenților era câteodată foarte greu de înțeles, fiindcă utiliza noțiuni neobișnuite, termeni folosiți în cu totul alte contexte decât erau ceilalți obișnuiți. Dar când vorbeai cu el în mod normal și erai interesat de teoriile sale puteai dobândi explicații destul de clare. În film a fost foarte deschis și comunicarea cu el deosebit de fluentă, așa că nu a fost deloc greu pentru mine să-i transmit teoriile către public. Am avut astfel posibilitatea să combin în film fragmente din interviuri și cursuri ale sale cu exemple din repetițiile cu orchestra sau cu demonstrații de pe parcursul seminariilor, de exemplu momentul în care a lucrat cu un cvartet de coarde. Astfel se poate înțelege destul de bine ceea ce dorea și cred că am reușit să transmit aceste lucruri publicului.


Cum a fost colaborarea dintre dumneavoastră și Sergiu Celibidache pe parcursul filmărilor, știut fiind că dirijorul român era destul de reticent față de tot ceea ce însemna înregistrare?

Da, acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește concertele sale, fiindcă era foarte refractar în a fi înregistrate, considerându-le un fel de fotografii lipsite de viață, dar în privința procesului de lucru era cu totul altfel și a avut mereu deschiderea pentru ca munca sa, repetițiile să fie făcute publice, prin imagini televizate sau radiofonice, astfel încât ascultătorii și telespectatorii să înțeleagă cât mai mult din munca sa muzicală. Din această cauză pe parcursul filmărilor a fost destul de deschis. În ce mă privește, din momentul în care și-a dat acordul pentru filmări, practic totul a fost permis, iar Celibidache era un om care își respecta cuvântul dat.


Ce părere a avut Celibidache după vizionarea documentarului?

A spus „E bine făcut. Și acum, ce vrei sa faci cu el?” Cam asta a fost tot (râzând).


Ați studiat filozofia, regia de film și apoi v-ați continuat căutările în domeniul muzicii. Putem vorbi de o metodă a lui Celibidache prin care ne putem apropia de adevăr într-un sens mai larg decât cel al muzicii? Care credeți că a fost cea mai importantă lecție a lui Celibidache?

Cred că lecția lui a fost această căutare a estompării personalității și de ascultare a structurii interioare a materialului muzical, un principiu care poate fi aplicat și în cazul altor arte. De exemplu, în activitatea mea regizorală, cum să nu forțezi acțiunea, ci să realizezi de ce material dispui și cum se poate acesta dezvolta organic. În această privință cred că a lăsat o contribuție deosebit de importantă ca gânditor.


Ce înseamnă acest Premiu MIDEM pentru dumneavoastră și mai ales faptul că vine la 18 ani de la realizarea filmului?

Da, este într-adevăr ciudat și probabil este legat de faptul că filmul a apărut pentru prima oară ca DVD abia anul trecut. Bineînțeles că atunci când l-am realizat nu am crezut că va avea o asemenea importanță, era primul meu film mai mare, dar cu toate acestea mă bucur că interesează încă și că arta lui Celibidache se menține în actualitate. Premiul mă bucură fiindcă este o distincție foarte importantă și sper că îmi va ușura munca viitoare.
Interviu realizat de Ioana Marghita