ACUM:
13.00
Polifonii
Universal și românesc, creație și interpretare.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

Interviu cu violonistul Vlad Stănculeasa despre CD-ul Romanian Journey

Bookmark and Share
Publicat: luni, 25 Noiembrie 2013 , ora 13.34

În 25 iulie 2013 a apărut la casa de discuri RCA Red Seal, divizie Sony, un disc intitulat Romanian Journey, imprimat de violonistul român Vlad Stănculeasa și pianistul german Thomas Hoppe. Albumul reunește lucrări de George Enescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu și Tiberiu Olah și este difuzat în premieră românească la emisiunea Music box, programată în 25 noiembrie 2013, ora 19.


Este o mare bucurie să avem un disc pe care apare numele unui român și care se intitulează Romanian Journey, este apărut la o casă importantă de discuri RCA Red Seal. Am să vă întreb în primul rând cum ați ajuns să colaborați cu această importantă casă de discuri?

Toată povestea a început în momentul în care eu și pianistul Thomas Hoppe am cântat împreună în Festivalul Menuhin din Elveția. După recitalul nostru de acolo, Thomas a venit cu ideea de a face o propunere către Deutschland Radio, radioul public german pentru a le propune să facem o înregistrare în studiourile lor de la Siemens Villa din Berlin. Și, bineînțeles că odată ce am propus un program așa interesant pentru publicul din vestul Europei, am reușit să-i atragem și pe cei de la Sony RCA, care s-au arătat foarte interesați în promovarea acestui program care, după cum știți, este foarte puțin cântat și aproape neauzit în vestul Europei. Contactul cu Sony a fost făcut prin cei de la Festivalul Menuhin, cu care am o legătură destul de strânsă, și care imediat au ajutat să intrăm în contact cu Sony la auzirea veștilor cum că programul românesc va ieși la suprafață până la urmă.


De ce spuneți că este un program foarte interesant pentru cei din vestul Europei?

Subiectul este destul de delicat din punctul meu de vedere. Este interesant pentru că programul nu a fost promovat deloc; nu se știe de Tiberiu Olah, nu se știe de Paul Constantinescu - poate puțin mai mult de el, dar nu foarte mult, Jora - cu atât mai puțin. Este interesant pentru că, în general, companiile de discuri acum sunt total saturate de repertoriul care s-a tot înregistrat și reînregistrat de mari interpreți din secolul trecut și cel actual, deci ideea de noutate și premieră este întotdeauna binevenită. Din păcate lumea se folosește destul de mult de această idee de noutate și de premieră, pentru că, cumva, se bazează foarte mult pe această idee de a promova ceva nou și de a prezenta ceva mai mult sau mai puțin exotic pentru urechile, ca să zic așa, clasice, formate clasic.


Dar de ce spuneți din păcate?

Da, este o rețetă câștigătoare din punctul acesta de vedere, dar din păcate lumea pune accentul numai pe caracterul acestei muzici care, în cazul nostru - Romanian Journey - este un caracter destul de popular românesc, adică este clar că compozitorii noștri s-au inspirat foarte mult din folclorul românesc. Unde vreau eu să ajung cu toată istoria asta, este că de multe ori interpreții care se folosesc de acest repertoriu îl vor aborda în mare parte din această perspectivă, de a scoate afară originile acestei muzici. Adică, dacă este vorba de folclor românesc se va vorbi și se va arăta încântat aproape numai despre această origine a acestei muzici, care este folclorul românesc. Ca să fie și mai clar, de ce am ales eu să înregistrez acești compozitori? Pentru că această muzică și acești compozitori pe care i-am abordat în această înregistrare sunt unii care s-au zbătut, care au ales să includă folclor românesc în limbajul lor componistic, nu se vrea ca muzica să fie abordată cu prioritate din acest punct de vedere, numai și numai folcloric.


Dumneavoastră ați alcătuit programul, nu?

Da. Împreună cu Thomas.


Așadar, George Enescu, cred că este clar, dar vă las pe dumneavoastră să spuneți de ce George Enescu pe acest CD.

George Enescu… aș putea spune că am o legătură destul de specială cu maestrul nostru, pentru că am crescut cu el, m-am simțit aproape de muzica sa întotdeauna. În adolescență am stat foarte aproape de această piesă pe care am înregistrat-o și pe CD, Impresii din copilărie. Anii mei din Elveția m-au apropiat și mai tare de Enescu pentru că am avut și am încă șansa de a cânta pe una dintre viorile sale. Deci, legătura este destul de puternică și, bineînțeles, de fiecare dată când am posibilitatea să-l includ și pe Enescu în programul recitalurilor mele o fac.


Spuneți-ne mai multe detalii despre instrumentul pe care cântați și care i-a aparținut și lui George Enescu.

Instrumentul este un Santo Serafim, făcut la Veneția în 1739 și am marea șansă de a cânta pe acest instrument datorită Fundației Tarish din Elveția, care pe perioada studiilor mele de la Academia Menuhin mi-a încredințat vioara. În principiu, instrumentele care sunt împrumutate studenților sunt valabile pentru perioada studiilor și aici a intervenit o șansă extraordinară a mea ca Fundația să vrea să continue să mi-o încredințeze și după terminarea studiilor. Aici am ieșit un pic din regulile academiei, dar a fost până la urmă alegerea lor. Pentru asta mă simt norocos și fericit.


Paul Constantinescu, acum.

Paul Constantinescu… Aș vrea să fac o paranteză asupra celor trei compozitori - Jora, Constantinescu și Olah. Am făcut cunoștință cu ei pe vremea când eram în liceu, poate chiar și înainte de liceu și mi se pare că și acum avem o anumită impresie formată față de această muzică cum că ar fi cumva de liceu, sau cum că ar fi abordată de studenții de la clasele de vioară în formare. Or, țin minte că în momentul în care le-am studiat nu pot spune că am intrat foarte adânc în piesele respective, dar că am simțit că era ceva mai mult decât o piesă pe care să o prezinți la o audiție sau pe care să-ți formezi mâna, sau sunetul, sau vibrato-ul. Și atunci, în momentul în care am reevaluat și mi-am readus atenția către aceste piese mi-am dat seama că aveam dreptate atunci, în momentul în care le studiam, că totuși era mult mai mult de descoperit în aceste piese. Ăsta este un motiv pentru care iarăși dorința de a înregistra a fost destul de puternică, pentru că știam sigur că această muzică merită să apară și merită să fie mai bine cunoscută.


Acesta este primul dumneavoastră disc?

Da.


Aveți deja un feedback din partea casei de discuri apropo de cum a fost primit de public în general, de publicul internațional?

Din câte știu, cei de la radioul german sunt foarte mulțumiți de rezultat și despre vânzări nu știu foarte bine. Din ce pot să spun, au apărut două critici bune pentru CD. Aici ar fi foarte interesant că a doua critică are cumva o tendință de a reproșa că la acest tip de muzică se vrea mai mult zvâc, se vrea un cântat mai nonconformist, ceva mai extrovert… ceea ce ne face să ajungem din nou la ce spuneam mai devreme, anume că este păcat că în momentul în care aude muzică româneasă toată lumea se gândește ori la muzică lăutărească, ori la ceva mai exotic și se fac foarte multe confuzii între o piesă care stă în picioare de sine stătătoare și o piesă care, prin faptul că este influențată de folclorul românesc, nu înseamnă că trebuie neapărat să fie o piesă de folclor în care aceste sentimente pe care noi le primim - de introvert sau extrovert - sunt foarte vizibile. Știm foarte clar că atunci când muzica este foarte veselă sau rapidă, de multe ori avem de-a face cu extrovert. E greu să explicăm foarte clar acum, dar unde vreau să ajung este că lumea, în momentul în care aude de muzică românească, se repede să se gândească la un anumit gen de muzică lăutărească. Asta este un pic și vina oamenilor care au înregistrat această muzică, pentru că s-au folosit foarte tare de originea acestei muzici și nu neapărat de lupta pe care compozitorii au depus-o pentru a crea o operă de artă de sine stătătoare, care să facă parte din repertoriul, din arta aceasta componistică inspirată din acest folclor atât de bogat pe care-l avem. Am spus că mi se pare păcat că lumea s-a folosit foarte mult doar de o anumită latură a acestei muzici.


Haideți să faceți o invitație, acum, în finalul interviului nostru, o invitație pentru publicul din România pentru a asculta acest disc și, de ce nu, să-l și achiziționeze.

Probabil că aș putea să pornesc de la faptul că este foarte multă muzică inspirată din folclor, dar am vrut să nu fie în prim-plan în abordarea interpretării mele. În momentul acesta, dacă stau să mă uit înapoi, focusul este pe lucrare și focusul este pe ceea ce compozitorii au încercat să descrie acolo cu ajutorul acestui aparat folcloric. Aș putea spune că acest CD prezintă mai mult latura introvertă a universului nostru și al națiunii noastre în care cred foarte mult și de care mă simt foarte atașat. Ceva detalii tehnice asupra înregistrării - am avut pe Thurbion Samuelson și pe Gunnar Andersson ca inginer de sunet și ca producător. Acești doi oameni sunt foarte respectați în lumea aceasta, a înregistrărilor. Cred că înregistrarea are cu adevărat o calitate a sunetului care se potrivește foarte mult cu repertoriul - aici ne-am potrivit foarte bine și s-a putea să existe și ceva tipic suedez care să se potrivească cu acest tipic românesc. S-ar putea să existe ceva lucruri în comun aici. Thomas Hoppe este un pianist extraordinar care concertează foarte mult cu trioul său Athos Trio (cred că au fost și în România); e un pianist de excepție. Programul este unul greu de găsit chiar și în România și cred că ar fi o sursă de inspirație pentru cei care abordează acest repertoriu.

Interviu realizat de Cristina Comandașu