Dirijorul pentru care a fost «construită» o orchestră în Statele Unite ! Şi nu un ansamblu oarecare ci unul dintre cele mai bune ale vremii sale! Prin intermediul sonorităţilor acestuia,Arturo Toscanini- atunci când avea deja 70 de ani de viaţă (de Crăciun, în 1937) - a început un adevărat maraton muzical prin concertele transmise în fiecare săptămână în direct la radio de către NBC, timp de 17 ani; fascinaţi de statistică americanii au «numărat» repertoriul pe care Toscanini l-a adus în casele lor pe lungimea undelor radiofonice: 117 opere compuse de 53 de autori , 480 de lucrări simfonice semnate de 175 de creatori...

In puține minute, Calendarul muzical încearcă să sugereze elemente biografice importante prin selecția unor repere discografice prtând această amprentă interpretativă, documente păstrate de acum 70 - 80 de ani...

Categoric un mare dirijor. Un dictator la pupitrul orchestrelor sale. Există şi o poveste (nu ştim cât de adevărată, dar oricum sugestivă la adresa personajului nostru): maestrul ar fi scos pistolul şi ar trimis un glonţ în podea în direcţia unui instrumentist care a cântat fals !!! Cert este că nu acceptat compromisuri în muzică nici în relaţiile cu muzicienii aflaţi pe scenă şi nici în privinţa directorilor, a celor care conduceau instituţiile muzicale respective. Aşa că a părăsit nu de puţine ori prestigioase teatre sau orchestre cu care a colaborat, renunţând la contracte demne de invidiat. Hulit de cei cărora li se părea prea exigent sau adorat pentru vraja muzicii pe care o degaja în jurul său, pentru felul în care a făcut din această artă propria sa religie, filozofie, viaţă...

Arturo Toscanini, născut la Parma în 1867 într-o familie cu puternice idealuri republicane, s-a apropiat de muzică studiind violoncelul şi compoziţia în oraşul său, unde a şi debutat de altfel; a fost angajat corepetitor al unei trupe lirice pentru un turneu în Brazilia (încă înainte de a termina Conservatorul) şi , într-un moment de criză, a preluat bagheta dirijând - pe dinafară - monumentala operă "Aida" de Verdi; succesul obţinut l-a determinat pe impresar să-i încredinţeze toate cele 11 spectacole rămase ! La 19 ani dirijează la Torino şi apoi intră ca instrumentist la Scala din Milano - exact înaintea montării premierei cu Otello de Verdi ! Acumulează apoi un repertoriu impresionant (se pare că acoperea aproape toată literatura de operă cântată în epoca respectivă)colaborând cu trupe şi orchestre mediocre din Italia - ceea ce i-a făcut pe mulţi dintre biografi să considere că această experienţă l-a marcat, generându-i mai târziu atitudinea atât de exigentă! La 24 de ani era deja dirijor adjunct la celebrul Teatru Liceo din Barcelona, iar un an mai târziu i se încredinţa - la Milano - premiera operei "Paiaţe" de Leoncavallo... Numele său apare din ce în ce mai des pe afişele unor instituţii de răsunet, amplificându-i prestigiul şi în domeniul concertelor simfonice. Noi opere italiene - semnate de Puccini, de Leocavallo şi de alte nume mari ale vremii - prime audiţii în Italia ale unor creaţii datorate unora dintre marii reprezentanţi ai artei componistice europene (germani, francezi, ruşi, clasici, romantici sau moderni), noi stele ale interpretării muzicale sunt lansate pe orbita succesului prin flerul, strădaniile şi încrederea dirijorului - printre asemenea personalităţi figurând şi Caruso dar şi Şaliapin (aflaţi la începutul carierei lor pe când Toscanini era directorul Teatrului Scala - în prima dintre cele trei perioade diferite când a ocupat acest post, plecând de fiecare dată în urma disensiunilor create de pretenţiile sale profesionale) ! Dacă Scala întruchipa o culme a operei europene, Metropolitan din New York ilustra "vârful" american ! Cei şapte ani de directorat artistic ai lui Toscanini au însemnat un lung şir de premiere - deschideri către noi orizonturi repertoriale - trimfuri, legende... Şi din nou o demisie îl readuce în 1915 în Europa aflată în primul război mondial şi Toscanini susţine concerte pe front, contrariind pe mulţi atunci când a aşezat valorile artistice dincolo de alte considerente şi a inclus în programele sale oferite trupelor aliate şi paginile autorilor germani ...

">In 1920 realizează prima sa înregistrare, moment ce coincide cu revenirea la conducerea Scalei (până în 1929), unde reia seria primelor audiţii mondiale ale unor titluri care au devenit apoi repere istorice ! Fidel convingerilor sale, Toscanini îşi manifestă ostilitatea faţă de fascism optând pentru angajamente pe alte coordonate geografice, rupe relaţiile cu mari artişti asupra cărora plana suspiciunea unor legături cu propaganda hitleristă, se angajează chiar să dirijeze Orchestra simfonică a Palestinei, într-o epocă în care era mereu solicitat la New York, Paris, Salzburg, Viena... In acea epocă decide să pornească în fantastica aventură radiofonică americană, alături de orchestra de care postul NBC a alcătuit-o pentru el - aventură ce a marcat nu numai un enorm succes personal ci şi o extraordinară pledoarie pentru muzică, pentru cultură, pentru deschideri spirituale căci Toscanini a stimulat mereu autori de valoare de pe diferite meridiane, oferindu-le prilejul de a fi auziţi sub nimbul de glorie al selecţiei şi interpretării sale...

In 1946 revine în Italia pentru a dirija re-deschiderea stagiunilor de la Scala...Era a doua oară când Toscanini venea să deschidă porţile acestui adevărat templu al teatrului liric; după gloriosul secol XIX ce a purtat amprenta compozitorului Giuseppe Verdi, Scala s-a ridicat într-o nouă lumină datorită lui ArturoToscanini. El a reorganizat instituţia ca o corporaţie autonomă în 1920, după schimbările din Italia de după prima conflagraţie mondială şi tot el - prin fondurile strânse în urma concertelor date în acest scop - a contribuit enorm la finalizarea re-construcţiei edificiului bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial ! S-a spus că donaţiile sale "anonime" ar fi ajutat şi refacerea altor importante"citadele" ale muzicii europene...

Intre adevăr şi legendă, numele lui Arturo Toscanini a marcat multe decenii de strălucitoare istorie a vieţii muzicale, străjuind - sub semnul valorii şi exigenţei - perioade de mari transformări. Arturo Toscanini - simbol al talentului, al temeiniciei profesionale, al puterii convingerilor în Adevărul Artei... Arturo Toscanini - o viaţă care a luptat pentru cauza Muzicii !

Lui Jean Baptiste Lully îi este dedicată prima parte a emisiunii din 25 martie, de la ora 15,05, punctând cei 330 de ani de la dispariția celui mai influent compozitor al Franței (și după unele afirmații chiar al Europei) secolului XVII) cel a cărui "carieră" la curtea regală franceză a început ca ...paj pentru a ajunge compozitorul, organizatorul și conducătorul manifestărilor artistice atât de fastuoase organizate în timpul "Regelui Soare" "!

Italianul ajuns din adolescență pe terotoriul francez a avut o ascensiune extraordinară în ierarhia curții regale, a avut - pe lângă aptitudinile muzicale și de... dansator - și abilitatea de a-și conduce excelent afacerile, câștigâng nu numai prestigiu ci și ...avere ! A murit la doar 54 de ani... De ce ? Aflați urmărind Calendarul juzical din 25 martie, de la ora 15,05 ascultând și fragmente din creația instrumentală, cea vocal-orchestrală religioasă și cea de balet rămasă de la Jean Baptiste Lully !