Vineri, 24 mai 2019, Ora 19:00

Orchestra Simfonică A Filarmonicii "Oltenia"

Dirijor

Theo Wolters, Olanda

Solistă

Rebeca Omordia, La Pian

În program:

Camille Saint-Saëns: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru pian și orchestră, op. 22

Anton Bruckner: Simfonia nr. 6 în La major, WAB 106

Vineri, 24 mai, de la ora 19, melomanii sunt invitaţi să audieze debordantul Concert nr. 2 în Sol minor, op. 22 de Camille Saint-Saëns, cu Rebeca Omordia la pian şi olandezul Theo Wolters la pupitrul dirijoral. Seara se va încheia cu Simfonia nr. 6 în La major de Anton Bruckner, lucrare de o excepţională frumuseţe şi plasticitate.

Theo Wolters s-a născut la Melick (un oraş din sudul Olandei), în anul 1955, fiind mezinul unei numeroase familii de muzicieni. La o vârstă foarte fragedă, a început să studieze trompeta în cadrul intim al fanfarei pe care tatăl său o coordona. Talentul său a fost remarcat încă de pe atunci, iar Theo a urmat studiul muzicii la Conservatorul din Maastricht, la clasa renumitului trompetist Wim Groot, fost prim-trompetist al Royal Concertgebouw Orchestra. Înainte de a-şi termina studiile la Conservatorul din Maastricht, Theo Wolters fusese deja angajat ca prim-trompetist la Overrijsels Philharmonisch din Enschede (Olanda) şi la Filarmonica din Essen (Germania), în perioada 1975 - 1979. În anul 1979, a devenit membru al prestigioasei Royal Concertgebouw Orchestra. În cadrul acestei reputate orchestre a lucrat şi a participat la sesiuni de înregistrări audio-video, alături de cei mai mari dirijori ai momentului: Leonard Bernstein, Bernard Haitink, Carlos Kleiber, Riccardo Chailly, Nikolaus Harnoncourt şi Mariss Jansons.

În paralel cu activitatea instrumentală şi orchestrală, Theo Wolters a studiat dirijatul sub îndrumarea lui Pieter Stalmeier şi Roberto Benzi. Ca dirijor invitat, a susţinut concerte alături de Orchestra Simfonică Slovacă de Stat, Sinfonietta Slovaka, Orchestra Simfonică din Tbilisi (Georgia), Filarmonica "George Enescu" şi Orchestra Naţională Radio din Bucureşti, Filarmonica "Transilvania" din Cluj-Napoca, Filarmonicile de Stat din Sibiu şi Târgu Mureş, Filarmonica "Banatul" din Timişoara și Filarmonica "Oltenia" din Craiova, Bucheon Philharmonic Orchestra Seoul, Korean Symphony Orchestra şi Wonju Philharmonic Orchestra (Coreea de Sud), Neue Philharmonie Westfalen şi Nürnberger Symfoniker (Germania), Orchestra Română de Tineret, Limburg Symphony Orchestra, Netherlands Promenade Orchestra, Residentie Orchestra/Filarmonica din Haga, Concertgebouw Chamber Orchestra şi Royal Concertgebouw Orchestra (Olanda). Între anii 2004-2012, a fost asistentul lui Mariss Jansons la celebra orchestră din Amsterdam. Când Mariss Jansons nu a putut dirija Orchestra Concertgebouw, în concertele din 20 şi 21 iunie 2008, din cauza unor probleme de sănătate, Theo Wolters a fost cel care l-a înlocuit la pupitrul dirijoral, obţinând un mare succes cu Simfonia Turangalîla de Olivier Messiaen.

Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (clasa prof. Dana Borşan), Rebeca Omordia a urmat un Master "Socrates - Erasmus" (Conservatorul din Birmingham), obţinând în 2007 o bursă de studii pre-doctorale din cadrul aceleiaşi universităţi. În 2010 a câştigat bursa "Ofenheim" pentru studii aprofundate oferită de Trinity College, Londra (clasa prof. Mikhail Kazakevich). Activitatea sa concertistică s-a desfăşurat în mari centre culturale din Europa şi America, obţinând şi numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Marele Premiu "Delius Prize", câştigat în 2009 la Birmingham Conservatoire, a deschis colaborarea cu renumitul violoncelist britanic Julian Lloyd Webber, alături de care a concertat în repetate rânduri ca partener de muzică de cameră. În 2013, Rebeca Omordia a transcris pentru violoncel şi harpă "Seal Lullaby", lucrare a cunoscutului compozitor Eric Withacre, care a fost înregistrată pentru Deustche Gramophone de violoncelistul Julian Lloyd Webber împreună cu harpista Catrin Finch.

A susţinut numeroase recitaluri solo în Marea Britanie organizate de British Music Society şi de "John Ireland" Trust, organizaţii menite să promoveze creaţia compozitorilor britanici, în special a lui John Ireland (1876 - 1862), cel mai important compozitor englez care a scris pentru pian. De asemenea, desfăşoară şi o intensă activitate pedagogică. În 2007 a devenit profesor asociat la Birmingham Junior Conservatoire, unde studenţii săi (16 - 18 ani) sunt pregătiţi pentru admiterea la Conservator. Succesul de care Rebeca Omordia se bucură în prezent peste hotare este pe măsura talentului, dar şi a efortului său continuu de perfecţionare. Ca recunoaştere, tânăra pianistă a primit Premiul "Honorary Membership Award" din partea Conservatorului din Birmingham, care i-a fost înmânat pe data de 24 iunie 2016. Distincţia este acordată absolvenţilor care s-au afirmat şi au adus o contribuţie importantă în domeniul muzical în care activează.

Dintre lucrările concertante dedicate pianului, Concertul nr. 2 în Sol minor, op. 22 (datat 1868) de Saint-Saëns a cunoscut cea mai mare popularitate; el s-a bucurat de aprecierea unanimă a interpreţilor, mergând pe linia unei virtuozităţi debordante, subordonată însă ineditei construcţii arhitecturale. Iniţial, lucrarea a fost scrisă cu titlu de experiment pentru un instrument la modă în acea vreme, pianul cu pedalier, un hibrid care tindea să întrunească trăsăturile principale ale pianului şi ale orgii, ideea fiind însă abandonată.

Cu toate că Simfonia a VI-a nu s-a bucurat de popularitatea celorlalte lucrări de gen bruckneriene, ea este percepută de mulţi ca una dintre cele mai frumoase realizări. După cum menţiona Robert Simpson în studiul său asupra lui Bruckner: "Temele ei sunt de o excepţională frumuseţe şi plasticitate, armonia ei este cutezătoare, dar, totodată, subtilă, instrumentaţia - cea mai avântată în tărâmurile imaginaţiei creatoare din tot ce s-a achiziţionat în domeniu şi, mai presus de orice, o capodoperă a formei clasice care l-ar fi putut impresiona chiar şi pe Brahms."