Acum: 1.00
Notturno • produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00
Musica viva • Matinalul altfel, marca Radio România Muzical.

 

Apoi: 9.50
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 


Recomandări

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 |

Robert Schumann la 'Portret de compozitor', în 24 și 25 iunie

Publicat: duminică, 18 Iunie 2017 , ora 20.27
 
Bookmark and Share

Nimeni nu-și poate închipui, cred, că muzica clasică ar putea avea chip fără el: simpla încercare de a-l elimina din peisajul secolului al XIX-lea, printr-un exercițiu extrem și absurd al imaginației, ar lipi, ca într-o partidă de tetris, anul 1810 de mijlocul veacului romantic. Geniu componistic, autor de stil, unul dintre cei influenți critici muzicali din câți au existat, Robert Schumann rămâne și printre cele mai strălucite exemple de muzician erudit, cu o formație solidă și plurivalentă, care i-a permis să vadă clar atât de departe și să aibă atât de multe persective...

"Blestemul talentului constă în aceea că, deși mai statornic și sigur decât geniul, nu poate totuși să ajungă la împlinire, în vreme ce geniul, plutind de mult pe culmile idealului, privește în jurul său zâmbind din înălțimi." - aprecia Schumann care, după acuratețea cu care a făcut observații critice, rămase cu valoare universală, putem considera că era conștient de propriul geniu. Geniul creativ dar și natura duală a lui Schumann - așa cum e percepută astăzi - se exprimă poate mai bine decât oriunde în Concertul său op. 54, realizare din 1846 situată între lumini și umbre, între entuziasm romantic, energii fără limite și lirism, nostalgie și renunțare. Concertul - singurul pentru pian pe care l-a semnat - a fost precedat de nu mai puțin de 3 încercări, derulate timp de aproape 2 decenii înainte. Și a fost urmat de doar alte două realizări pianistice concertante - op. 92 și op.134. Prima audiție, de la Leipzig, din 1 ianuarie 1846, a avut-o ca solistă pe Clara Schumann. Edvard Grieg a avut Concertul lui Schumann drept model când a imaginat, dar abia în 1869, Concertul său op. 15, în aceeași tonalitate, la minor...

"Poezia să fie pentru cântăreț ca o mireasă care i se dăruiește liberă, fericită, pe deplin." - iată o altă reflecție a artistului, redată prin vocea personajul său, Florestan, și care ne apropie de lied, zonă a componisticii în care artistul rămâne printre maeștrii absoluți. Schumann a crescut printre cărți, tatăl său, August, fiind librar, editor dar și scriitor. Ludwig Tieck, Jean Paul, Novalis, E.T. A. Hoffmann, Clemens Brentano s-au numărat printre autorii favoriți ai viitorului mare compozitor, care a făcut un credo din fuziunea dintre cuvânt și sunet. Primele încercări în domeniul liedului datează din 1827-1828, dar 1840 se dovedește momentul când forța sa componistică explodează, rămânând anul liedului - dar și anul căsătoriei cu Clara.

"Doresc să cânt până la moarte ca o privighetoare." - mărturisea Robert Schumann care a rămas fidel acelei convingeri, pentru că liedul va marca aproape întreaga sa viață, ultimele lucrări de gen fiind compuse în 1852. Îi sfătuia pe tinerii compozitori ca unitatea, coerența dintre sunet și vers să fie fără cusur și să fugă de textele poetice mediocre. A iubit poeții romantici de valoare, mulți datorându-i, astăzi, notorietatea și în afara spațiului german. Între ei: Adelbert von Chamisso, Joseph von Eichendorff, Friedrich Rückert, Justinus Kerner sau Robert Reinick. Libertatea cu care a înțeles să subordoneze forma lucrărilor expresiei - pe care a etalat-o cu exuberanță în prima perioadă de creație, dedicată pianului - nu se pierde nici în 1840. Pianul devine un partener încă mai subtil decât cum îl imaginase Schubert, sunt adăugate preludii, postludii...

"Prețuiește vechiul, dar prețuiește și noul cu încredere. Să nu aveți prejudecăți față de nume ce nu vă sunt cunoscute!" - îndemna același Robert Schumann, căruia sâmbăta și duminica aceasta, în 24 și 25 iunie, îi dedicăm "Portretul de compozitor". O selecție din cele mai reprezentative creații ale sale, de la lied la simfonii și de la cvartete la capodoperele concertante - în cele mai bune interpretări.

text-align: justify;">

Ștefan Costache