Mihaela Doboş:

Dr. Georges Duhamel, în cadrul unui seminar internaţional de la Paris, aprecia că muzica este un factor de liniştire, capabilă să atenueze tensiunile individuale şi interpresonale. Iar Herbert von Karajan, într-o motivaţie la concluziile Institutului de Cercetări Neuro-psihologice şi Psiho-fiziologice de la Salzburg, spunea că muzica este tonifiantă, ea duce la creşterea rezistenţei fiinţei umane la dificultăţi şi boală. Consideraţiuni, spun eu, care vin să sublinieze impactul muzicii, rolul său în echilibrul individual, modul în care ea, muzica, poate să îndeplinească simultan sau succesiv diverse funcţii, atingând un obiectiv uneori mai mult cultural decât terapeutic, alteori terapeutic, deseori pe amândouă.

Şi cine ar fi putut oferi mai bine decât Radioul public această şansă ascultătorului român văduvit mai mult de cinci decenii de accesul nemijlocit la o parte, o mare parte din valorile muzicale ale ţării, ale Europei, ale lumii. Iată de ce s-a hotărât apariţia unui astfel de post. Dar, doar la intervenţia expresă a domnului prof. dr. Tudor Cătineanu, pe atunci director general al Radioului public, Consiliul Naţional al Audiovizualului a cedat şi a acceptat să dea licenţă provizorie postului, dosarul fiind depus cu cel puţin o lună înainte.

Au urmat opt ani de incertitudini, existenţa acestui post apreciat unanim ca fiind nu numai o bucurie a spiritului, ci şi o necesitate într-o societate aflată într-o avidă căutare de sine şi de repere adevărate fiind pusă permanent sub semnul întrebării. Mă veţi întreba poate cine nu dorea să existe acest program strict specializat de muzic clasică şi jazz? Răspunsul, paradoxal: forţe chiar din instituţia noastră şi din Consiliul Naţional al Audiovizualului - o parte dintre membrii acestuia în frunte cu preşedintele său. De ce? Nu am aflat încă răspunsul. Mai mult intuiesc şi de aceea nu vreau să mă lansez în afirmaţii neconfirmate.

Cert este că meritul impunerii pe piaţa media a postului România Muzical nu a fost numai al personalităţilor din toate domeniile vieţii sociale şi politice, ci mai ales al profesionalismului, devotamentului jurnaliştilor din domeniul muzical al radioului, din diferite generaţii, care nu au uitat nici o clipă că se află exclusiv în serviciul ascultătorilor. Lor trebuie să le mulţumim mereu, să le dorim sănătate şi putere de creaţie pentru ca Radio România Muzical să existe, să se dezvolte, să stea în continuare egal alături de posturi similare de tradiţie cum sunt France Musique sau BBC III. La mulţi ani, Radio România Muzical!

Liliana Staicu:

În ziua în care se împlinesc 20 de ani de la primul semnal în eter, Radio România Muzical cred că poate fi considerat unul dintre posturile fanion ale serviciul public de radio.

Un post dedicat excelenţei în muzică, un post care tinde, în fiecare zi, să îşi îndeplinească misiunea publică - aceea de a educa şi de a face cultură, de a ţine informaţi ascultătorii cu tot ceea ce se întâmplă în spaţiul muzical românesc şi international; un post care a ajuns la maturitate şi care sperăm să îşi păstreze aceeaşi statură în peisajul audiovizualului românesc.

Dar, dincolo de toate acestea, Radio România Muzical şi-a propus să fie un prieten al tuturor celor care, melomani împătimiţi sau simpli ascultători, sunt atraşi de universul aparte al muzicii clasice. Programele sale, pe care le gândim cât mai diverse prin tematică şi abordare, au un punct comun - accesibilitatea şi locul prioritar oferit muzicii de cea mai bună calitate.

În această zi, nu pot decât să le mulţumesc tuturor colegilor mei, cei care sunt astăzi la microfon sau cei care s-au aflat în ultimii 20 de ani, voci pe care sunt sigură că le recunoaşteti şi le apreciaţi - pentru că aflăm aceste lucruri zilnic din mesajele primite. Dar şi celorlalţi membri ai echipei - regizori de emisie, ilustratori muzicali sau editori care ne ajută să păstrăm legătura cu ascultătorii noştri prin intermediul site-ului.

Şi nu în ultimul rând dumneavoastră, ascultătorilor, celor cărora ne adresăm şi pentru care suntem aici în fiecare moment al zilei sau al nopţii.

La mulţi ani, RRM!