ACUM:
19.00
Concertele roz
Urmează: 20.30 Aquarela do Brasil Muzica Braziliei în tonuri de vacanță
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Evenimentele săptămânii Înapoi

Radio România - muzica în file de istorie

Bookmark and Share
Publicat: marți, 28 Octombrie 2014 , ora 14.45

La 1 noiembrie 1928 se difuza prima emisiune a Societății de Difuziune Radiotelefonică, așa cum era denumit serviciul public de radiodifuziune în actul oficial de constituire. Atunci, în România s-au putut auzi pentru prima dată pe post cuvintele "Alo, Alo, aici Radio București!". Încă de la înființare, radioul public s-a afirmat ca promotor și susținător al culturii și civilizației românești, vector important în formarea și cultivarea multiplelor componente civice, și nu numai, ale ascultătorilor. Instituția avea nevoie de resurse umane și mijloace tehnice de prim rang pentru a-și îndeplini în condiții optime misiunea care-i revenea - să capteze atenția și să se impună atât elitei intelectuale, cât și păturilor largi de ascultători.

Despre rolul muzicii la radio 

Muzicii i s-a conferit un rol de prim rang: dat fiind specificul său, radiofonia adresându-se (pe calea undelor electromagnetice) simțului auditiv. Numai că, pentru a acționa eficient era necesar un instrument complex, capabil să răspundă satisfăcător numeroaselor imperative generate de spectrul atât de nuanțat diferențiat al genurilor muzicale, care urmau să intre într-un proces elastic de interferare cu sensibilitatea, cultura și gusturile estetice ale eterogenei audiențe." (Octavian Lazăr Cosma - Simfonicele Radiodifuziunii Române)

Importanța de a avea orchestre proprii 

Conducerea instituției a sesizat, în demersul ce se recomanda pentru câștigarea interesului publicului ascultător, importanța pe care o poate avea înființarea și permanentizarea unei orchestre proprii, de care să dispună necondiționat pentru a exercita prin intermediul ei o intensă acțiune de propagare a valorilor componistice și interpretative. Într-adevăr, Orchestra Națională Radio (titulatura actuală a primului ansamblu al Societății Române de Radiodifuziune) odată constituită s-a afirmat plenar, impunându-se în viața artistică a țării deoarece, prin profilul său, era destinată să se adreseze unui auditoriu virtual nelimitat de cadrele unei săli de concert. Și-a înțeles perfect misiunea, prin conducătorii artistici, întreținând o vie pulsație muzicală, punând la dispoziția melomanilor partituri celebre și în primă audiție, universale și românești, în variantele interpretative ale unor șefi de orchestră și soliști de prim rang.

Primul director al programelor muzicale - Mihail Jora

Grija Consiliului de Administrație era să găsească personalități în fruntea departamentelor, personalități care, beneficiind de autoritate și de competență, să fie și buni organizatori, totul pornind practic de la zero. A fost numit Mihail Jora, compozitor și pianist, în funcția de "referent muzical"; curând va fi avansat director al programelor muzicale. O alegere mai fericită nu era posibilă: Mihail Jora avea atunci 39 de ani, era distins cu Premiul de Compoziție "George Enescu", susținea concerte în calitate de pianist și semnase articole foarte apreciate. În cercurile înalte ale societății românești se bucura de prestigiu și ca urmare a faptelor sale din vremea primului război mondial ce marcaseră profund conștiința publică (era "mare mutilat", pierzându-și un picior pe câmpul de luptă).

Mihail Jora și-a dedicat întreaga capacitate și forță de muncă proiectării emisiunilor muzicale propunându­-și ca acestea să fie atractive, variate și de calitate. Particularitatea lor consta în faptul că toate se transmiteau în direct. Ca atare, timp de câteva ore, zilnic, trebuiau să existe interpreți și programe, acoperind genurile muzicii distractive: populară, operetă, instrumental - camerală, orchestrală... Cerința părea copleșitoare, având în vedere faptul că nu exista o bibliotecă muzicală, un fond minim de partituri sau de știme la care să se apeleze și nici instrumentiști angajați. Totul era o improvizație, căreia Mihail Jora îi facea față cu succes. Nu punem în ecuație dificultățile ce decurgeau din nepunctualitatea celor solicitați să susțină programe ceea ce îi obliga pe cei prezenți, în primul rând pe referentul muzical, să se așeze la pian și să încropească ceva pentru că spațiul disponibilizat -mai exact timpul - trebuia umplut..." (Octavian Lazăr Cosma)

Perioada postbelică 

Perioada imediat următoare războiului a fost prielnică laturii muzicale a radiodifuziunii: în 1945, la imboldul maestrului Dumitru D. Botez, dirijorul Ion Vanica înființează Corul de Copii Radio; doi ani mai târziu ia ființă Orchestra de Studio Radio, actuala Orchestră de Cameră, iar în 1949, Orchestra Populară Radio. În funcția de dirijor permanent au fost, în timp, angajați următorii: Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri, Iosif Conta, Emanuel Elenescu, Horia Andreescu sau Tiberiu Soare - Orchestra Națională Radio, Horia Andreescu, Ludovic Bacs, Cristian Brâncuși - Orchestra de Cameră Radio, Dumitru D. Botez, Dumitru Stancu, Gheorghe Danga, Emanuel Elenescu, Aurel Grigoraș sau Dan Mihai Goia - Corul Academic Radio, Nicolae Vicleanu, Eugenia Văcărescu sau Voicu Popescu - Corul de Copii Radio și Nicușor Predescu, Radu Voinescu, Ionel Dinicu, Ionel Budișteanu sau Adrian Grigoraș - Orchestra de Muzică Populară Radio. Dintre soliștii angajați ai Societății Române de Radiodifuziune amintim numele recente: Horia Mihail, Dana Borșan, Răzvan Suma, Gabriel Croitoru, Alexandru Tomescu.

În perioada 1968 - 1972 Petre Brâncuși (rector al Coservatorului "Ciprian Porumbescu" din București 1972-1982) devine director al Direcției Muzicale din cadrul Societății Române de Radiodifuziune. Începând cu această perioadă se produc îmbunătățiri ale realizării redacționale a programelor muzicale, a concepției înlănțuirii genurilor muzicale și a lucrărilor propuse pentru difuzare. Se punea accent pe coordonarea desfășurării tuturor activităților muzicale pe parcursul unei săptămâni, până la cele mai mici amănunte (inclusiv redactarea titlurilor, numelor,formulărilor, etc.).

Concepția programelor muzicale

Realizatorii programelor muzicale acordau o atenție specială varietății stilurilor, perioadelor istorice și genurilor propuse, precum și succesiunii lucrărilor ce urmau a fi prezentate. Scopul era ca fiecare ascultător, indiferent de pregătire, să-și poată regăsi preferințele și în paralel să-și poate forma o cultură muzicală solidă urmărind aceste programe. Muzica românească se bucura de o atenție sporită. Erau prezente nume ale componisticii de la înaintași până la cei contemporani, spațiile destinate acestei muzici fiind vaste. Astfel apar rubricile "Noilor înregistrări" în care erau prezentate opusuri ale compozitorilor vremii, multe în prime audiții. Dintre numeroasele personalități muzicale prezente în această rubrică îi amintim pe: Ștefan Niculescu, Pascal Bentoiu, Cornel Țăranu, Myriam Marbe, Doru Popovici, Felicia Donceanu sau Octavian Nemescu.


Transmisiunile directe ale diverselor evenimente politice, economice, sociale, culturale, sportive, etc. au fost dintotdeauna o trăsătură definitorie și distinctivă a instituției radioului de pretutindeni și s-a înscris ca o preocupare constantă a instituției românești de gen. În plan muzical este o tradiție de foarte multe decenii recunoscută transmiterea în direct a concertelor din studioul Mihail Jora, a celor de la Ateneul Român, de la Opera Națională din București sau de la Sala Mare a Palatului Republicii, cât și a concertelor și spectacolelor Filarmonicilor și Operelor Naționale din celelalte mari orașe ale României. În imensul repertoriu acumulat în acest fel o bună parte este reprezentată de numeroase prime audiții absolute mondiale. Premiera operei "Hamlet" de Pascal Bentoiu, în 2 decembrie 1971, la Opera din București, premiera lucrării "Haz de necaz" semnată Sergiu Celibidache, la Ateneul Român pe 7 iulie 2012 sau premiera operei "O Scrisoare Pierdută" de Dan Dediu, în 16 decembrie 2012, la Opera din București sunt doar câteva exemple de astfel de evenimente muzicale extrem de importante la care Societatea Română de Radiodifuziune a participat și implicit pe care le-a difuzat publicului meloman.

Emisiunile informative muzicale reprezintă o altă constantă în grila de programe a tuturor posturilor și în prezent, în mod special, a postului Radio România Muzical. Dintre numeroasele titluri sub care s-au difuzat știrile enumerăm emisiunea comentariu "Actualitatea muzicală", "Cronica lirică", "Agenda folclorică", iar în prezent știrile muzicale sunt difuzate sub forma unui buletin informativ zilnic - "Info Buletin Muzical" (care cuprinde știri, reportaje, rubrici, interviuri, etc.). De-a lungul timpului, denumirea instituției a înregistrat numeroase modificări datorate conjucturii istorice, diferitelor concepte de organizare și administrare, dar și regimurilor politice care au condus țara, după cum urmează

1928 - 15 august 1936: Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România

15 august 1936 - 11 iunie 1948: Societatea Română de Radiodifuziune

11 iunie 1948 - 23 mai 1949: Societatea Română de Radiodifuziune Națională

23 mai 1949 - 31 octombrie 1953: Comitetul pentru Radioficare și Radiodifuziune

31 octombrie 1953 - 17 august 1954: Direcția Generală Radio din Ministerul Culturii

17 august 1954 - 5 martie 1958: Direcția Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniștrii

5 martie 1958 - 28 decembrie 1973: Comitetul de Radiodifuziune și Televiziune

Ianuarie 1990 - 18 iunie 1994: Radioteleviziunea Română

18 iunie 1994- prezent: Societatea Română de Radiodifuziune (cunoscută sub numele de brand Radio România)

Lucian Haralambie