Ştim cu toţii, Krystian Zimerman este un recunoscut interpret chopinian şi al repertoriului romantic în general, deşi pianistul polonez excelează, de altfel, şi în versiunile clasice pe care le-a oferit în decursul timpului. Recentul său album, inclus în Proiectul "Discurile Anului 2017", derulat de Radio România Muzical, a fost lansat la începutul lunii septembrie 2017 de casa de discuri Deutsche Grammophon şi cuprinde ultimele două monumentale sonate pentru pian de Franz Schubert, aceasta fiind a doua sa înregistrare cu lucrările autorului austriac, după discul din 1991, reunind Impromptuurile D 899 şi D 935. Şi, deşi le interpretează în recitalurile sale de peste 30 de ani, Krystian Zimerman, care în curând va împlini 61 de ani, a declarat ca abia acum a venit vremea pentru a-şi găsi curajul de a imprima aceste ultime două sonate de Schubert. Şi, în mod clar, acest proiect pe care aveţi ocazia să îl apreciaţi în premieră la Radio România Muzical, a fost pregătit cu maximă minuţiozitate. Este cunoscut faptul că Zimerman călătoreşte întotdeauna cu propriul pian Steinway, iar pentru această înregistrare a mers şi mai departe, înlocuindu-i claviatura standard cu o alta, imaginată şi creată de el însuşi. În plus, ciocănelele lovesc corzile pianului în alte locuri decât cele obişnuite, creând astfel cu totul alte culori sonore, aproximând, după cum el însuşi o declară, sonoritatea pe care Schubert şi-ar fi dorit-o. Acţiunea diferită a ciocănelelor îi permite realizarea unui tuşeu mai estompat şi un control mai bun asupra notelor repetate, pentru că, aşa cum declară tot Zimerman, "cântate pe un pian modern, numeroasele note repetate ale lui Schubert se pot transforma în Prokofiev".

În versiunea lui Zimerman, pianul nu are nimic percusiv şi nimic din masivitatea pe care o poate oferi un instrument modern. În ultimele două sonate schubertiene, texturile sunt transparente, de o claritate mozartiană, articulaţia este extrem de precisă, cu pedală minimă, fiecare notă afirmându-se pregnant, fiecare frază muzicală detaşându-se parcă într-o lumină nouă. Atenţia pentru cele mai mici detalii este permanent la pândă, totul într-un univers dominat de un impresionant simţ al proporţiilor, în care realizezi că nimic, absolut nimic, nu este întâmplător. Şi totul este pus în slujba unei expresivităţi interiorizate, neostentative, dar cu atât mai frapante prin caracterul său discret, care, paradoxal, devine mult mai elocvent decât o demonstraţie explozivă de afecte.

Spaţializarea sonoră domină versiunea lui Krystian Zimerman asupra acestor două sonate, o opţiune care i-a adus şi critici pianistului polonez. Albumul a stârnit, într-adevăr, reacţii amestecate, pentru că dacă mulţi au lăudat această versiune cu sonorităţi transparente, percutante, de o claritate de cristal, cu o expresivitate îndreptată către interior, alte voci au remarcat lipsa dramatismului, a angoasei schubertiene şi o doză de afectare în interpretare. Este însă în această esenţializare a expresiei aleasă de Krystian Zimerman o ambiguitate asumată de muzician, care preferă să speculeze contrastele, tocmai pentru a potenţa sensibilitatea. Melancolia, tristeţea şi tragismul sunt mereu prezente, la o privire mai atentă, în spatele voioşiei jucăuşe cu care sunt redate părţile rapide, în subsolul virtuozităţii aparent luminoase stă mereu acel rictus amar de care Zimerman este permanent conştient. Jocul contrastelor se relevă poate cel mai bine în părţile lente, unde diferenţa de articulaţie dintre mâna stângă, de o percusivitate blândă, şi cea dreaptă, într-un legato cantabil, oferă un relief maxim profilului afectiv al muzicii. S-au făcut comparaţii între versiunea extrem de controlată a lui Zimerman asupra acestor două sonate şi cele de o simplitate metafizică ale lui Richter şi Fleisher, de exemplu. Însă metafizicul nu lipseşte din interpretarea lui Zimerman, deşi nu este proiectat evident. Şi, chiar dacă există o mulţime de alte versiuni sonore, unele mai originale, altele, şi mai multe, mai puţin convingătoare, puţine sunt atât de atente la subtilităţile lumii schubertiene, atât de rafinate şi atât de profund muzicale precum cea a muzicianului polonez.

Un disc must-have pentru toţi iubitorii muzicii schubertiene, pe care îl puteţi asculta în premieră la Radio România Muzical miercuri, 18 octombrie şi joi, 19 octombrie, în cadrul rubricii CD Review, de la ora 11.30!