"Un magician la clapelor", "Un distins ambasador al ţării sale" sau "Un mare senior al sunetelor" - sunt cuvintele unor critici muzicali care au scris despre concertele susţinute de maestrul Corneliu Gheorghiu în ţări din Europa de Est - Polonia, fosta Cehoslovacie, Ungaria, pe teritorul actualei Serbii, în Bulgaria -, în Vest - Franţa, Germania sau Finlanda, dar şi în ţări din afara spaţiului european, cum ar fi Liban sau Cuba.

În publicaţia Westfalische Zeitung, la data de 15 februarie 1967, sub titlul Impresionanta artă pianistică românească, un cronicar nota: "De o virtuozitate tehnică în cel mai bun sens al cuvântului, îi este străină orice poză superficială; este un muzician înnăscut şi un poet autentic. Chiar şi în izbucnirile sale impetuoase, rămâne fidel excelentului său sunet pianistic, mereu "frumos" ca sonoritate şi concentrat…" Probabil că întreaga carieră a pianistului Corneliu Gheorghiu, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului 20, ar putea fi reconstruită pe baza însemnărilor apărute după frumoasele sale concerte. Prima cronică, semnată de reputatul critic Emanoil Ciomac, era publicată la data de 21 iunie 1936 şi semnala un nou şi promiţător talent cu următoarele cuvinte: "Mândră şi fericită s-a putut simţi domnişoara Florica Musicescu când a dat ţării talente aşa de bine îndrumate… Dar satisfacţia e şi mai mare când e vorba nu numai de un viitor virtuoz şi interpret, ci şi de un muzician creator - cum se întâmplă cu Dinu Lipatti şi cum este cazul cu copilul minune din Botoşani, micuţul Corneliu Gheorghiu. De la întâiul ton al Sarabandei lui Handel, urmată de un Rondo de Mozart, am înţeles cât putem aştepta de la simţul muzical, de la puterea de expresie a acestui copil de 11 ani."

Aşadar, începuturile muzicale ale pianistului şi profesorului Corneliu Gheorghiu, stabilit de aproape 4 decenii la Bruxelles, se leagă de maestra Florica Musicescu, cea care a îndrumat şi alte talente ale pianisticii româneşti, precum Maria Fotino, Mândru Katz, Dan Grigore şi bineînţeles Dinu Lipatti. Într-un articol dedicat profesoarei de către o altă discipolă a domniei sale, Lucia Teodorescu, citim următoarele: "În acel timp, pedagogia pianistică românească nu avea o tradiţie, nu existau maeştri cu experienţă, nivelul predării nu putea asigura formarea unor interpreţi remarcabili. Prin aplicarea metodelor curentului psihologic, Florica Musicescu a reuşit sa formeze o şcoală pianistică romanească aptă de a pregăti interpreţi de talie mondială." Cea mai mică dintre cele trei fiice ale compozitorului Graviil Musicescu urmase Cursurile Conservatorului din Leipzig, iar după întoarcerea în ţară a devenit profesoară la Conservatorul bucureştean.

"Florica Musicescu este cea mai bună profesoară pe care am cunoscut-o, si ei îi datorez totul!", mărturisea Dinu Lipatti, iar invitatul Poveştilor de succes, maestrul nonagenar Corneliu Gheorghiu îşi aminteşte în cele mai mici detalii de metoda de predare a domnişoarei, de personalitatea sa pregnantă, de universul în care trăia şi lucra cu elevii ei.

Duminică, 26 februarie, ora 10.00, la Poveştile de succes ale muzicii.