Interviuri cu artistii Înapoi

Pianista Elisabeth Leonskaja - 'Mi-e indiferent cum alege lumea să mă descrie'

Publicat: joi, 10 Septembrie 2015 , ora 14.40

Celebra pianistă rusă apare pentru a doua oară în cadrul Festivalului Enescu 2015 pe 10 septembrie, de la ora 20.00, când va intra Rahmaninov alături de Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg.

Anul acesta cântați de două ori în Festivalul Enescu: un recital și un concert, ambele dedicate unor personalități ale pianisticii de la a căror naștere se împlinesc în 2015 100 de ani - recitalul a fost In Memoriam Sviatoslav Richter, iar concertul In Memorian Gheorghe Halmos. Știm deja ce a însemnat pentru dvs. colaborarea și prietenia cu Richter, însă ce vă leagă de Gheorghe Halmos?

Halmos a fost în juriul Concursului Enescu în anul 1964, atunci când am câștigat eu. Acesta este motivul pentru care concertul îi este dedicat.

La recitalul dumneavoastră prezentă în public era și o pianistă câștigătoare a Concursului Enescu, la ediția din 2001. Există laureați ai acestei competiții pe care îi cunoașteți personal și cărora le-ați urmărit evoluția de-a lungul anilor?

Da, sigur. Mă gândesc acum la unul dintre prietenii mei dragi, pe care îl admir foarte mult - Radu Lupu. L-am cunoscut chiar în prima mea zi la Moscova. Ne-am întâlnit întâmplător pe stradă. E o poveste foarte simpatică pe care mi-o amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deși au trecut o mulțime de ani. Eram, deci, pe stradă, și de la o depărtare de vreo sută de metri cineva m-a arătat cu degetul și a strigat : « Te cunosc ! Ești mai mare decât mine cu o săptămână !». Și de atunci ne felicităm mereu cu ocazia zilelor noastre de naștere. Radu Lupu este, într-adevăr, un artist extraordinar !

Mergeți la concertele lui Radu Lupu? Vine să asculte concertele dvs.?

Locuim în țări diferite, dar eu mă duc la concertele lui mereu. Spre marea mea bucurie și admirație, am luat parte de curând la un festival de muzică de cameră la Muzeul Evreiesc din Berlin și Radu tocmai sosise, pentru că urma să cânte a doua zi. Am repetat și după ce am terminat am văzut că era în sală.

Revin la ideea de mai devreme: susțineți atât un recital, cât și un concert, în cadrul acestei ediții a Festivalului Enescu. Există muzicieni pentru care ideea unui recital solo este înfricoșătoare, așa încât preferă să cânte în formații camerale sau ca soliști în concerte - Martha Argerich, de exemplu. Dvs. în care dintre aceste ipostaze vă simțiți cel mai confortabil?

Nu cred că este o situație generală, ci ceva cu totul personal, ce o privește pe Martha Argerich. Ea nu poate fi singură, are nevoie de oameni în jurul ei. Asta nu înseamnă neapărat ceva. Pur și simplu așa e ea. Eu nu știu exact unde mă simt cel mai bine, cred că mi-e indiferent, atâta vreme cât mă pot concentra și am senzația că merită ceea ce fac. Atunci mă simt în largul meu. Dar mi-e indiferent dacă sunt solistă și cânt cu o orchestră, cânt muzică de cameră sau recitaluri solo. Fiecare dintre aceste situații este fascinantă în felul, are anumite cerințe și scopuri.

La pupitrul dirijoral se va afla acum Yuri Temirkanov.

Da, un alt mare artist. Aura pe care o degajă acest muzician este cu siguranță unică. Este nu numai un mare muzician, ci și o persoană foarte carismatică. Îl admir și respect cu adevărat.

Ce anume ați mai cântat împreună cu Temirkanov?

Cu el am mai cântat Concertele nr. 2 de Prokofiev, nr. 1 de Brahms, nr. 1 de Beethoven și Concertul de Schumann - asta e ceea ce îmi pot aminti acum.

Iar acum cântați Rahmaninov.

Da, Rahmaninov nr. 2, o partitură pe care această orchestră o cântă cu foarte multă noblețe. Este un concert pe care nu l-am mai cântat împreună cu ei, dar pe care l-am auzit în această interpretare, cu alți soliști. Rahmaninov era un mare virtuoz, iar Concertul nr. 2 a fost compus într-un moment în care compozitorul se recupera după o lungă perioadă neagră, de depresie. Cred că atunci când cunoști acest aspect poți asculta concertul nu ca pe o creație de mare virtuozitate, ci ca pe o pagină nu atât autobiografică, cât profund umană.

După recitalul dvs. de la Ateneu am auzit pe cineva exclamând: "Leonskaja e o leoaică!"

Mi-e indiferent cum alege lumea să mă descrie.

Deci lucrurile acestea nu înseamnă nimic pentru dvs.!

Nu, chiar nimic! (râde)

Interviu realizat de Irina Cristina Vasilescu