Cronici din festival Înapoi

Opinii despre concertele din 17 septembrie 2015, de la Sala Palatului și Ateneul Român

Publicat: vineri, 18 Septembrie 2015 , ora 13.26

Sala Mare a Palatului, joi, 17 septembrie, ora 20.00 - Orchestra Regală a Filarmonicii din Liverpool. Dirijor: Vasily Petrenko. Solist: Alexandru Tomescu - vioară


Dorin Ioniță, director general Lanto Communication:

Nu este deloc o surpriză succesul lui. Este previzibil. Și în toate concertele pe care le face este la superlativ. Suntem mândri că este român. Suntem mândri că suntem conaționalii lui. Iată că încă o dată a confirmat și alături de această orchestră și de acest formidabili dirijor.


Zoli Toth, muzician:

E un concert foarte, foarte bun! Alexandru a avut una din cele mai bune zile în care l-am auzit. Bisul a fost cred că fix ceea ce avea nevoie acest concert. Printre atâția ruși, puțin Enescu a fost foarte binevenit. Iar prestația Filarmonicii din Liverpool - fără cuvinte! Numai la superlativ!


Excelența Sa Diego Brasioli, ambasadorul Italiei la București:

Minunat, ca de obicei! Alexandru este încântător, ca întotdeauna, și a cântat o muzică frumoasă. Suntem mândri să-l considerăm un foarte bun prieten al Italiei: recent, a fost decorat cu un ordin important al Președintelui Italiei, iar în seara aceasta a fost pur și simplu uimitor!

Orchestra britanică este foarte bună, are mulți fani și cântă cu plăcere în fața publicului și cred că în seara aceasta am asistat la o experiență deosebită. În opinia mea, a fost unul dintre cele mai bune concerte ale Festivalului Enescu…


Ateneul Român, joi, 17 septembrie, ora 22.30 - Orchestra Mozarteum din Salzburg. Dirijor: Thomas Dausgaard. Solist: Dan Grigore - pianist


"Incredibil! A fost un Dan Grigore plin de viață, cu o orchestră care i se potrivește foarte bine. A fost un regal!"

"Nimic altceva decât că este extraordinară orchestra și maestrul Dan Grigore, ca întotdeauna, a fost nemaipomenit. E o bucurie și o favoare că s-a întâmplat să vină la noi și să putem să-i auzim."


Irina Cajal, subsecretar de stat la Ministerul Culturii:

Dan Grigore mi-e prieten de-o viață, deci n-am lipsit la nici un concert de-al lui. Dar Mozart a fost depășit de pianul lui Dan Grigore noaptea. Trebuia să fie la ora cinci. Cred că e în avantajul lui că s-a schimbat ora. Lumea a fost entuziastă. Bravo, Dan Grigore! Bravo, Ateneu! Bravo, Festival Enescu!


Radu F. Alexandru, scriitor:

E foarte greu să-ți alegi cuvintele și să n-ai în clipa următoare senzația de ridicol când vorbești despre un concert Mozart și când vorbești despre Dan Grigore, pentru că nu poți să spui decât lucruri plate și banale. Ce să spui de Mozart? Și ce să spui de Dan Grigore? De Dan Grigore însă trebuie spus pentru că este un artist care are o capacitate extraordinară de a transmite de fiecare dată o imensă bucurie publicului. O imensă bucurie de a cânta, o imensă bucurie de a oferi o frumusețe și-o emoție de care avem atât de multă nevoie. Nu există bucăți preferate în repertoriul lui Dan Grigore. Cântă Mozart, cântă Rachmaninov, cântă Beethoven, cântă Ceaikovski.. E foarte greu să spui… Asta e bucata lui! Muzica e bucata lui!


Dirjorul Thomans Dausgaard:

Nu-mi pot imagina un loc în lume unde poți să amâni un concert pentru cinci ore și jumătate: să înceapă la 10.30 și să se termine la 1.15 noaptea! Și totuși, să aibă un asemenea public minunat! A fost foarte implicat încă de la început și ne-a data atâta energie! Și sala Ateneului - de asemenea: o intimitate atât de specială! Este ca Royal Albert Hall - dar fără galerii. Cu această formă rotundă e atât de primitoare și caldă! Este pur și simplu o bucurie să fii aici. Este uimitor!!!


Pianistul Dan Grigore:

Este un disc, să zicem așa, de amintiri, de trăiri subiective… sunt înregistrări care se întind pe ambitusul 1961 - de la primul recital, la Ateneu - până în 2008. Marea lor majoritate sunt înregistrări live, cu excepția primei piese de pe disc, care este o tocată și o fugă de Bach, o înregistrare specială de studio radio. În general, îmi place să ofer publicului, chiar dacă în formă de conserve, cum îi spuneam lui Celibidache când îi dădeam discuri. Îi spuneam: "Vă rog să primiți o conservă de mine." Și le primea deși el nu iubea discurile. Cu toate că acest aer de conservă există și în … ca în orice disc… ceva din atmosfera sălii… armonicele care trăiesc în coloana de aer a unei săli cu o acustică bună… se pierd. Dar, cu toate astea, ceva din atmosfera live a concertului rămâne, ceva misterios și greu de explicat… dar nu trebuie explicat chiar totul.