Cronici din festival Înapoi

'O tragedie greacă în festival' - Elektra de Richard Strauss

Publicat: luni, 14 Septembrie 2015 , ora 11.44

"Dacă n-ar fi ura ta,ne-ar da voie sa plecăm..." îi spune blânda Crysothemis surorii sale, Elektra.

 Crysothemis versus Elektra sau o făptură luminoasă în contrast cu una demonică... O fiică gata să-și ierte și alta, gata să-și ucidă mama (și pe iubitul ei, Aegisth) pentru a răzbuna moartea tatălui, regele Agamemnon...O mamă (Klitemnestra) bântuită de coșmaruri, un frate (Oreste) care vine să împlinească răzbunarea...și apoi moartea eroinei (Elektra). "Fericit e cel ai cărui fii se înlănțuie în dansul tragic al victoriei!" spune ea, și așa moare...dansând.

ELEKTRA este o operă dificilă, de cântat și de receptat. Richard Strauss și-a arătat aici forța personalității, mergând până în cele mai întunecate laturi ale existenței umane. În versiune de concert, cu traducere (întreruptă,de multe ori), pentru un public destul de eterogen, poate avea un impact... diferit, pentru fiecare. Și cam așa a fost... Aplauzele au confirmat ideea de eveniment și bucuria întâlnirii cu mari artiști, dar au fost și câteva persoane care au părăsit sala, pe parcurs... 

Pe scenă, încercând un minim joc, sugestiv atât cât a fost posibil, cântareții... 

În soprana Elena Pankratova am regăsit cu mare plăcere (pentru mine a fost surpriza plăcută a serii), o Elektra cu calități vocale și expresiv-dramatice redutabile, care a cules, de altfel, și aplauzele cele mai entuziaste. 

Pe Agnes Baltsa (celebra mezzosoprană, câștigătoare a Concursului "George Enescu ") am așteptat-o cu bucurie si cu interes. Nu am regăsit în totalitate personajul teribil,care trebuia să dea fiori (căci glasul nu mai are aceeași forță ca altădată și tocmai vocea este unul dintre punctele forte pentru rol) dar din unduirile glasului, cu care a știut sa dea expresie și sens, din jocul scenic, a construit un personaj credibil. 

Soprana Anne Schwanewilms, în rolul Crysothemis...o straussiană rafinată, care "pictează cu sunete", după cum scria un cronicar german...și așa este. Blondă,înaltă,frumoasă,într-o rochie roșie, a fost cea care a adus tribut de frumusețe, compasiune și iubire, printre înneguratele personaje ale tragediei. 

Oreste a fost basul Rene Pape. Vocea învăluitoare, profundă, frazarea impecabilă, trăirea... cuvintelor până la cea mai subtilă respirație ne-au arătat un artist dintre cei pentru care cântul, muzica reprezintă ..dacă nu totul, atunci... aproape. 

Acestea au fost în ELEKTRA, rolurile importante și interpreții lor. Toti cei care au interpretat marea tragedie a lui Richard Strauss (în total 15 personaje) au construit însă cu inteligență și subtilități vocale și expresive o lume bulversantă, întunecată, cu rare efuziuni de lirism, o lume a crimei și răzbunării. 

Orchestra Operei Bavareze de Stat a fost, evident, ca acasă într-o partitură care pentru alte ansambluri poate fi uneori o provocare sau chiar ...un coșmar. 

Sebastian Weigle, la pupitru, obișnuit cu scriitura complexă straussiană, cu capcanele ei, a reușit, în mare parte, să creeze o atmosferă straussian-tragică, de la primele comentarii ale servitoarelor până la dansul de menadă și moartea eroinei titulare. O călătorie ...în timp și în profunzimile sufletului uman, cu un ansamblu masiv din care au făcut parte și muzicieni din Corul Academic Radio, pregătit de Dan Mihai Goia.


Mihaela Soare