Acum: 21.00
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30
Sunete contemporane • Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

 

Apoi: 0.00
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Recomandări

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 |

Narciso Yepes - 90, la Arpeggio, în 14 noiembrie

Publicat: vineri, 10 Noiembrie 2017 , ora 13.24
 
Bookmark and Share

"Cel mai important lucru în cazul unui om nu este ceea ce cunoaște, ci ceea ce este." - ne transmite până astăzi Narciso Yepes, printre cele mai mari nume pe care le-a dat chitara clasică în secolul XX, într-o pledoarie pentru autenticitate și pentru profunda transformare interioară pe care era convins că muzica o poate genera.

Narciso Yepes, legenda chitarei, s-a născut în orașul Lorca, din sudul Spaniei, pe 14 noiembrie 1927, într-o familie nevoiașă: tatăl i-a fost primul profesor de muzică dar și cel care și-a dus copilul la lecții de chitară, de trei ori pe săptămână, ce presupuneau drumuri de câte 8 kilometri făcute pe un... măgăruș. Odată cu izbucnirea Războiului Civil din Spania, în 1936, familia s-a mutat la Valencia, unde Narciso Yepes a urmat, de la vârsta de 13 ani, cursurile Conservatorului.

La Valencia, viitorul mare artist a fost îndrumat, în ceea ce privește armonia, compoziția și interpretarea muzicală, de Vicente Asencio, pianist ca formație, sceptic în privința posibilităților chitarei. Acesta considera chitara ca fiind prea lentă pentru a permite execuții de game și pasaje la fel de rapid și într-un caracter la fel de legato ca la pian sau vioară, așa că l-a stimulat pe Yepes să se perfecționeze în acest sens. Atunci când tehnica de game și pasaje a fost rezolvată, a trecut la terțe paralele, apoi la terțe cromatice paralele. Pe scurt, influența muzicienilor din afara sferei chitarei l-a forțat să-și depășească limitele și să-și pună la punct un arsenal tehnic de exprimare formidabil. În urma acelei experiențe se pare că a dezvoltat Narciso Yepes tehnica de mâna dreaptă folosind trei degete (inelar, mijlociu și arătător) - chitariștii de până la el apelând, în mod tradițional, la degetele arătător și mijlociu.

În 16 decembrie 1947, Narciso Yepes debutează la Madrid, cântând Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo - un succes compleșitor de public și critică ce a contribuit la consacrarea renumelui său. De altfel, lui i-a revenit meritul de a face cunoscută capodopera lui Rodrigo în anii '50, în întreaga lume, inclusiv prin două imprimări de referință.

În 1950, artistul petrece un an la Paris pentru a se perfecționa cu George Enescu, dar și cu pianistul Walter Gieseking. Nu a ezitat, de asemenea, să apeleze la sfaturile Nadiei Boulanger.

Așadar, tehnicianul desăvârșit al chitarei Narciso Yepes a fost dublat de căutătorul de amplă deschidere muzicală, care a crescut mai ales din contactele pe care le-a avut cu artiști din afara zonei chitaristice. În paralel cu activitatea solistică a făcut cercetări în arhive și biblioteci, scoțând din uitare numeroase creații ale secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, atât pentru chitară, cât și pentru lăută. Rămâne, de altfel, primul interpret care a înregistrat integrala lucrărilor pentru lăută de Bach pe instrumente istorice.

Narciso Yepes a scris istorie vreme de jumătate de secol, susținând ultimul său recital public în 1 martie 1996, la Santander. Îl evocăm, deci, la "Arpeggio" marți, 14 noiembrie, când se împlinesc 90 de ani de la nașterea sa - ascultând inclusiv "Concierto de Aranjuez", dar și "Jota" de Francisco Tárrega și "5 preludii" semnate Heitor Villa-Lobos.

Ștefan Costache