O altfel de revoluție franceză

Anul este 1653, iar Regele Soare, Ludovic al XIV-lea, caută un nou compozitor de Curte. Foarte căutați și apreciați sunt, în această perioadă, creatorii italieni, iar opera - și ea italiană - domnește peste Vestul Europei. Dar Regele este pregătit pentru o schimbare majoră și apelează tot la un italian. Acesta se mută în Franța, își schimbă numele, ia hârtie, pană și cerneală și pornește o revoluție muzicală. Francezii au, în sfârșit, genul lor de operă, mulțumită lui Jean-Baptiste Lully.

Începuturi

Lully a venit pe lume în Italia, la Florența, în 29 noiembrie 1632, fiind botezat de familia Lulli cu prenumele Giovanni Battista. Tatăl său, Lorenzo di Maldo Lulli, era morar, iar mama, Caterina del Sera, fiica unui morar. Din studiile întreprinse de specialiști nu reiese de nicăieri că artistul ar fi avut muzicieni în familie, al căror talent l-ar fi putut moșteni sau de la care ar fi putut primi lecții. Afirmația e susținută și de faptul că primul profesor de muzică al compozitorului a fost un călugăr franciscan. Știm că Lully a învățat să cânte la vioară, chitară și la instrumente cu claviatură, fiind de asemenea un excelent dansator. Lully susținea că toate informațiile muzicale pe care le-a învățat vreodată a reușit să le acumuleze până la vârsta de 17 ani.

Lulli merge în Franța și devine cunoscut ca Lully

În 1646, Lully a călătorit în Franța însoțit de Cavalerul de Guise. Compozitorul fusese angajat de domnișoara de Montpensier, nepoata lui Guise, în calitate de valet, pentru a o ajuta pe aceasta să își îmbunătățească abilitățile de a conversa în limba italiană. După ceva vreme artistul a părăsit acest post, mutându-se în 1653 la Paris, unde a atras atenția Regelui în calitate de dansator într-un balet. La numai câteva săptămâni după acest moment, Lully a fost numit compozitor responsabil cu muzica instrumentală la Curtea lui Ludovic al XIV-lea.

În această calitate, Lully compunea muzică pentru baletele regale și pentru un ansamblu numit Petits Violons; această mică formație era alcătuită din 16 membri care cântau la instrumente de coarde și care călătoreau împreună cu Regele. Se scrie că Lully a fost cel care a ridicat nivelul interpretativ al ansamblului, aducându-l pe culmi ale excelenței artistice și disciplinei .

În 1661 Lully a devenit cetățean francez, schimbând forma italiană a numelui său cu cea pe care istoria muzicii o înregistrează până astăzi; în același an a fost numit administratorul activităților muzicale de la Curtea Regelui. Ani mai târziu, în 1672, folosindu-se de influența pe care o avea asupra suveranului, Lully a reușit să obțină control asupra producțiilor de operă din Franța; acest lucru însemna că artistul controla în totalitate, pe tot parcursul vieții sale, operele ce se cântau pe teritoriul Franței. Până la stingerea sa din viață, în 1687, el a redus considerabil resursele competitorilor săi, devenind astfel cel mai important creator de operă din țară. De asemenea, a aranjat ca toate veniturile obținute din producțiile sale de operă să îi revină în mod direct, ceea ce l-a îmbogățit considerabil.

Operele lui Lully

Înspre sfârșitul vieții, aflat la Curtea Regală, Lully s-a concentrat exclusiv asupra compoziției, interpretării și promovării operelor sale. Împreună cu libretistul Philippe Quinault el a reușit să creeze opere franceze; într-o perioadă în care toate operele erau scrise în limba italiană de compozitori italieni, Lully a conturat un stil francez. Cu ajutorul lui Quinault, Lully a conceput așa numita tragédie lyrique, un gen cu subiecte serioase, bazate pe povești și idealuri clasice stilizate, ce implica o serie de efecte speciale și mașinării menite să epateze. Regele adora acest gen! Publicul adora operele! Deși alți compozitori făcuseră primi pași în acest sens, Franța a găsit abia odată cu Lully opera națională, care va dăinui multă vreme în această formă.

La Radio România Muzical Jean-Batiste Lully este Compozitorul săptămânii în perioada 23-27 noiembrie. În fiecare zi de la ora 12.00 aveți ocazia să ascultați opusuri din creația compozitorului care a schimbat lumea muzicală franceză.