La invitaţia Filarmonicii George Enescu, dirijorul Cristian Măcelaru s-a aflat pentru două seri la pupitrul Orchestrei Filarmonicii, încheind revenirea în ţara natală la pupitrul Cameratei Regale cu un concert din Stagiunea Regală. Despre colaborarea sa cu tinerii instrumentişti şi despre progrmaul ales, Cristian Măcelaru ne-a vorbit în pauza concertului din 20 mai 2017 de la Sala Mare a Ateneului Român.

"Intotdeauna când colaborez cu tineri muzicieni, mă bucur foarte mult, pentru că mă inspiră și pe mine o energie mai tinerească. Mă bucură și faptul că sunt și foarte mulți tineri care vor să facă muzică de o calitate foarte înaltă, muzică care este superbă și atât de bine gustată de publicul din România. Trebuie, sigur, o atenție foarte exactă asupra detaliilor, asupra frazelor muzicale și întotdeauna apreciez când vin în România și pot să am această șansă să lucrez cu tinerii absolvenți ai conservatoarelor sau tineri care sunt deja profesioniști în orchestrele din România.

Ați propus în această seară, Schumann, Dvořák și Smetana - un program romantic.

Da, un program foarte romantic. Întotdeauna vreau să prezint lucrări care se inspiră, poate, din același caracter muzical sau din același subtext muzical. Sigur Smetana și Dvořák se inspira amandoua din același folclor, dar Schumann, să știți ca nu e departe și eu întotdeauna argumentez că muzica lui Schumann că este plină de folclor. Un folclor poate mai estic decât ne imaginăm noi pentru Robert Schumann, dar este un folclor într-un fel similar cu al lui Brahms, un folclor mai vienez care, dacă stăm să ne gândim, e chiar la porțile estului. Si de aceea îmi place întotdeauna să aduc aceast perspectiva.  

Pentru că am vorbit de colaborare, aș vrea să îmi vorbiți de colaborarea din luna martie cu Orchestra Radiodifuziunii Bavareze din Munchen, cand l-ați înlocuit pe Mariss Jansons.

Da, cred că prin martie a fost acolo. A doua oară când a fost după numai câteva săptămâni. L-am înlocuit și pe maestrul Jansons care era puțin bolnav. E o orchestră fenomenală. Îmi place foarte mult un lucru la această orchestră, faptul că, cu cât sunt mai buni, cu atât vor să lucreze mai mult. Aplauzele pe care le primesc, sunt de fapt, o inspirație de a lucra mai mult, de a lucra mai din greu. Și să știți că este o orchestră care repetă foarte, foarte mult. Multe ore de repetiție. Mi s-au cerut foarte multe ore de repetiții în plus, dacă aș putea să vin să lucrez mai mult. Îmi place această dorință de a încerca să fie mai buni. A fost o adevărată încântare pentru mine să pot să fiu pe aceeași scenă, împreună cu acești muzicieni fenomenali și de-abia aștept să mă reîntorc.

Veniți des în România. Cum explicaţi atașamentul dumneavoastră față de România?

E foarte greu să găsesc sarmale în altă parte din lume. Numai la București sunt bune. Sigur, glumesc, dar vreau să vin în România, fiindcă simt această responsabililtate de a dărui înapoi de unde am venit eu, de unde m-am născut și sper ca toți artiștii români care sunt plecați peste hotare, care au făcut carieră peste hotare să aibă această dorință, să vină să împărtășească din ceea ce au învățat peste hotare. Sincer să fiu, nu am un alt interes, decât această dorință ca cei care sunt în România să facă muzică la același nivel la care se face și în afara României, cum sunt orchestrele din Munchen sau din Berlin sau din Viena. De ce nu putem să facem și noi exact la fel? În această dorință a mea de a clădi o piramidă, pot să pun și eu o piatră. Și dacă pot s-o fac, de ce să nu o fac?

Ați anulat vreodată un angajamaent în străinătate pentru a vă afla în România să dirijați o orchestră?

Nu am anulat pentru ca să pot să vin în România, dar să știți că aproape săptămânal există șanse ca să anulez undeva și să mă duc altundeva. Acest lucru e foarte comun, e foarte natural și de fiecare dată când vin în România să știți că sunt două sau trei orchestre în altă parte a lumii, care mi-au cerut să vin acolo și am refuzat.

Care sunt angajamentele imediat următoare?

Până când mă reîntorc la București, în luna iunie, voi fi cu Orchestra Simfonica din Detroit săptămâna viitoare, apoi mă duc la Orchestra Simfonică din Gotteborg, iar apoi la Staatskapelle din Weimar, cealalta săptămână. În iunie, revin aici la Filarmonică, și apoi la Orchestra Națională Radio voi fi două săptămâni, una aici, una la Orchestra Națională Radio, apoi am să lucrez iarăși cu Orchestra Română de Tineret, e un lucru pe care abia aștept să-l facem, va fi și un mic turneu prin România cu ei ... şi așa începe vara.