Al treilea și ultimul episod al seriei care l-a avut invitat pe Ambasadorul Austriei la București în 17 decembrie, ora 16.00.

Haideți să vorbim despre operă și filarmonica din Viena, sunt instituții foarte importante pentru Austria. Pentru 20 ani, un român a fost directorul Operei de Stat din Viena.

Cred că Ioan Holender a dezvoltat opera într-un mod minunat, a încercat să deschidă opera către o nouă categorie de public; în zilele noastre, managerii de instituții culturale sunt judecați și în funcție de performanțele lor economice și el a avut succes și din punctul acesta de vedere. Opera din Viena este ea însăși o Instituție; cred că mulți austrieci care merg rar la operă sau nu merg deloc nu ar renunța la ideea de a avea o asemenea instituție, este pur și simplu parte din identitatea noastră națională.

Cum s-a întâmplat acest lucru? Cum a devenit opera parte a identității naționale a Austriei?

Cred că Austria a devenit la un moment în istorie o țară mică, după anul 1918, și a trebuit să punem accentul pe ceva: scena culturală era acolo, am continuat o tradiție fondată în timpul când Austria era un imperiu. Din fericire, această tradiție nu a murit. Avem această muzica unor oameni plini de talent, avem oameni cu ambiție care au continuat cu Festivalul de la Salzburg, cu opera din Viena, cu alte festivaluri care au apărut după al doilea război mondial, ca Wiener festwochen. A fost creată de asemenea și un nou teatru de operă, foarte ambițios - pentru mult timp am avut Staatsoper și Volksoper în Viena, acum avem și Theater an der Wien care propune un repertoriu mai puțin obișnuit, ceea ce nu s-ar putea asculta la Staatsoper, ca de exemplu opere de Monteverdi sau opere contemporane. De aceea, identitatea națională austriacă sau încrederea de sine națională presupun și producții culturale. Unii oameni merg chiar mai departe și spun că Austria este o țară mică, dar o superputere în cultură. Deci, are de a face cu mândria națională, dacă se pot face asemenea afirmații.

Și cred că e foarte bine că muzica clasică face parte din identitatea națională. Sunt mulți cântăreții români care au apărut pe scena Operei de stat din Viena.

Alexandru Moisiuc este parte din ansamblul operei.

Ca și Anita Hartig, Ileana Tonca, printre multe alte nume, pentru că Ioan Holender însuși a oferit șansa unor cântăreți români să apară pe scena operei din Viena, și aceasta și pentru că există o bună școală de canto în România, precum și talente native.

Cântăreți români de operă sunt faimoși în Austria. Cred că sunt ambasadori foarte buni ai României, promovând o imagine foarte bună a țării dvs. Iar imaginea culturală este foarte importantă pentru austrieci.

Ați ascultat vreodată cântăreți român la Staatsoper?

Cum în ultima perioadă am trăit mai mult în afara Austriei, nu am avut prea multe ocazii să merg la opera din Viena. Însă am CD-uri ale Angelei Gheorghiu pe care îmi place foarte mult să le ascult. Când mă voi întoarce la Viena, probabil anul viitor, voi avea mai multe șanse să-i ascult pe toți cântăreți români foarte cunoscuți, toate aceste staruri care vin din România.

De ce vă place Angela Gheorghiu?

Am acest disc, omagiu Mariei Callas care îmi place foarte mult.

Dacă o ascult pe Maria Callas acum, îmi dau seama că este un alt fel de cânta decât al Angelei Gheorghiu. Câteodată mă gândesc că artiștii lirici de astăzi sunt la fel de buni sau poate chiar mai buni decât cei din trecut. Sau poate avem de a face cu o nouă modalitate de a asculta și cu o nouă calitate a înregistrărilor. Ca să fiu sincer, nu știu dacă îmi place mai mult Maria Callas decât îmi plac Angela Gheorghiu sau Anna Netrebko, superstarurile zilelor noastre.

Deci fiecare generație are proprii săi eroi, și în muzică, și în alte domenii; nu numai interpretările de ieri pot fi luate ca modele.

Dintr-un punct de vedere pur și simplu logic, aș contrazice pe oricine care spune că cineva deține modelul de interpretare absolut al unei piese muzicale. Pur și simplu, nu ar avea sens. Sigur dacă asculți doar interpretarea unui anumit muzician, vei ajunge să nu-ți mai placă ce fac alții, însă acesta nu este un mod deschis de a te apropia de muzică, așa cum consider că ar trebui; sigur că trebuie să cunoaștem mereu noi moduri de interpretare, și mai mult decât atât, noi lucrări muzicale indiferent de stilul lor: contemporan, jazz, rock-n-roll, blues.

Ce ați recomanda unui începător să asculte din jazz?

Miles Davis - o muzică minunată, un muzician cu o faimă mondială, foarte ușor de înțeles. Sau Joe Henderson cu melodiile sale soft. Aceștia sunt doi compozitori pe care aș dori să-i recomand. Când am fost în Statele Unite ale Americii, în misiune diplomatică, am avut șansa de a cunoaște mai multe despre jazz. Wynton Marsalis era atunci în ascensiune, superstar în jazz, dar cu conexiuni și în muzica clasică, pentru că el a interpretat și lucrări de Bach. Și Wynton Marsalis esteo opțiune pentru un începător și știu că el a avut și un important rol educativ, dezvoltând proiecte destinate să atragă un public mai larg.

Legând acum experiențele muzicale de cariera dvs. diplomatică să vedem: întâlnire cu jazzul în Statele Unite ale Americii...

Da, mi-am început cariera diplomatică în Statele Unite ale Americii, la ambasada Austriei din Washington. Și am avut noroc cu doi prieteni care amândoi iubeau jazzul foarte mult; îl cunoașteau pe Wynton Marsalis personal. M-au dus și pe mine la cluburi de jazz. Dar în Statele Unite ale Americii poți să percepi și importanța și prestigiul de care se bucură muzica clasică. Am simțit mai ales lucrul acesta când Orchestra Filarmonicii din Viena a venit într-un turneu la Washington și New York și am văzut cum oamenii au fost atrași de acest lucru. Apropo, imagimea Austriei era definită atunci, adică între anii 1987 și 1992 când am lucrat în Statele Unitele ale Americii, de musicalul Sunetul muzicii. Am fost surprins, pentru că filmul acesta nu se bucura de aceeași popularitate în Austria ca în Statele Unite ale Americii. Deci l-aș putea numi Puterea muzicii, mai curând.

Între 1992 și 1995 am lucrat la ambasada Austriei la Stockholm, în Suedia. Și acolo au un teatru de operă foarte bun. Dar acolo am descoperit și tradiția locală a muzicii pop și rock. Avem și în Austria ceea ce numim austropop, oameni care cântă în dialect și cântăreți foarte cunoscuți, însă în Suedia această tradiție este mult mai puternică, cântul în limba națională și exprimarea specificului național în muzică prin genuri noi.

După această perioadă m-am întors la Viena și am stat o perioadă destul de lungă, așa cum se obișnuiește. Din 2010 am devenit ambasadorul al Austriei la Sofia, în Bulgaria și din 2014 la București.

Și ați învățat și limba bulgară.

Da, așa este. Și a fost o experiență interesantă, pentru că bulgara este prima limbă slavă pe care am învățat-o. Nu sunt fluent în bulgară, însă pot înțelege și acest lucru mă bucură. Apropo, să știți că acum învăț limba română care-mi place foarte mult. Ceea ce o face ușoară, o face și dificilă. Ca mulți austrieci, sunt familiarizat cu limbile romanice, vorbesc puțin și limba italiană, deci îmi este ușor să înțeleg câteva lucruri din limba română. Însă când vrei să vorbești în română, îți dai seama că nu e așa de simplu, pentru că cuvintele din italiană sunt primele care-mi vin în minte, dar sigur voi trece de etapa aceasta.

În România, descopăr o tradiție pop-rock în propria dvs. limbă pe care aș compara-o cu chansonul francez; aveți o muzică foarte bună combinată cu texte pe măsură care sunt deasupra nivelului general al muzicii pop. Așa că îmi place că învăț limba română, pentru că pot înțelege textele acestor piese.

Bucureștiul are o scenă muzicală foarte plină de viață; sunt fericit și pentru faptul că românilor le place valsul vienez, că vin la balul vienez.

Să vorbim acum despre rolul diplomatic al muzicii. Forumul Cultural Austriac este parte a Ambasadei Austriei la București și dezvoltă inclusiv proiecte muzicale, printre alte tipuri de proiecte culturale.

Ca parte a politicii noastre culturale peste hotare, avem câteva linii directoare: să ajutăm tinerii artiști austrieci să câștige experiență mergând în străinătate; apoi, să încurajăm producțiile noi de muzică contemporană; și nu în ultimul rând, să promovăm femeile pentru ca ele să câștige o poziție mai bună în lumea culturală. Aceasta înseamnă că nu aducem marile orchestre ale Austriei și nu-i promovăm pe artiștii binecunoscuți. Sigur că pentru mine, ca ambasador, ar fi plăcut să pot să-i prezint pe muzicienii faimoși ai Austriei, pentru că s-ar crea evenimente care ar atrage atenția, însă revin, acest lucru nu este parte a politicii culturale diplomatice austriece.

E minunat că sunt atât de mulți tineri muzicieni români care trăiesc la Viena și care pot fi incluși în această tradiție comună austriaco-română.

Aveți și exemple concrete?

Cătălina Butcaru care a susținut de curând un turneu alături de concertmaestrul Orchestrei Filarmonicii din Viena, Volkhard Steude. Au cântat nu doar la București, ci și la Sibiu și Timișoara; și vor reveni în viitor. Am organizat și Zilele culturii austriece la Timișoara, sub îngrijirea Rodicăi Tălmaciu, o violonistă care locuiește la Viena și care a fost și directoare a Filarmonicii din Arad. Așadar, la Timișoara a fost inclusiv un concert de jazz cu Nicolas Simion care l-a adus pe unul dintre prietenii săi originari din România, Ioan Minda. Deci, ne folosim de conexiunile care există în muzică la nivel internațional. Nicolas Simion a devenit austriac după ce a emigrat cu mulți ani în urmă; îi place să revină în România, așa că facem proiecte împreună.

Continuați să ascultați muzică și în prezent?

Ca să fiu sincer, ascult mai puțin decât înainte, pentru că parte a muncii de ambasador este să onorezi invitațiile la diferite reuniuni și serate. Încerc să merg la concerte și la operă cât de des pot, însă nu se întâmplă atât de des pe cât mi-aș dori. În toamna aceasta am fost la concertul susținut de Orchestra Radiodifuziunii Austriece, ORF, la București, organizat de Radio România. A fost un concert excelent și vreau să felicit Radio România pentru organizarea acestui minunat festival, RADIRO.

Cel mai recent, am fost la concertul susținut pe 12 noiembrie 2016 de membri ai Orchestrelor de Tineret din Austria și România. S-a cântat Enescu, s-a cântat și muzică contemporană, Ligeti și Schonberg: un concert de mare calitate și sper ca și în viitor să avem proiecte comune între Orchestrele de tineret austriacă și română. L-am cunoscut de asemenea și pe directorul Orchestrei Române de Tineret, Marin Cazacu. Am înțeles că această colaborare vine în cadrul unui proiect mai larg al federației orchestrelor europene de tineret.

Să vorbim despre rolul radioului public în societatea de astăzi.

Ca austriac, primul meu gând este OE1, principalul program cultural din țara mea și sunt bucuros că există ceva similar în România, adică Radio România Muzical, alături de Radio România Cultural. Și cred că este foarte important să avem aceste posturi. Sunt convins că aceste posturi vor rămâne și în continuare și trebuie să fie susținute în continuare. Revin la experiența mea americană: radioul public nu era finanțat din fonduri publice, supraviețuiau prin sponsorizări și donații, iar oamenii îl susțineau pentru că realiza emisiuni de calitate. Cred că este nevoie în societate de posturi publice de radio pentru că oamenii se bucură de ele. Deci, sigur că există un rol al radioului public în societate, așa cum există loc și pentru radiourile comerciale. Nu cred că radioul va dispărea; cred că mai curând televiziunea va dispărea înaintea radioului. Din cauza internetului: văd tineri care nu mai deschid televizorul, dacă îi interesează ceva, deschid laptopul și caută acolo. Vorbesc de televiziunea clasică, de faptul că trebuie să te așezi în fața televizorului la un moment dat pentru a vedea ceva. Însă radioul cred că se poate adapta mai ușor din cauza flexibilității sale și costurilor mai mici de producție implicate.

Ascultați Radio România Muzical?

Da, da. Mai ales când merg cu mașina și conduc mult în deplasările mele prin țară. Întotdeauna caut postul dvs.

Sunt în Ajunul Crăciunului. Ce ne puteți spune despre spiritul austriac de Crăciun?

Ca și în România, Crăciunul are un rol important printre festivitățile de peste an. Este o sărbătoare de familie care obișnuia să includă muzică. Cântatul în fața bradului de Crăciun este imaginea ideală care încă este păstrată în unele familii, în timp, ce în altele, nu, din păcate. Putem fi mândri că unul dintre cele mai cunoscute cântece de Crăciun, Stille nacht, a fost creat în Austria, la Salzburg, ceea ce dă o notă specială Crăciunului în Austria.

În zilele noastre, mulți oameni asociază Crăciunul cu târgurile de Crăciun, ceea ce înseamnă ieșiri în oraș. Viena a cunoscut o dezvoltare importantă datorită târgurilor de Crăciun pe care le organizează, nu doar târgul din fața primăriei, ci și cele din alte piețe importante; mulți oameni vin, inclusiv din străinătate, ca să le viziteze. Anul trecut am văzut un târg de Crăciun cu tematică medievală, chiar cântau și muzică medievală.

Chiar dacă nu mai cântă ei înșiși, mulți oameni ascultă muzică de Crăciun. Sunt puțin trist că se ascultă mai mult cântece americane peste tot, inclusiv în supermarketuri. Cred că sărbătoarea Crăciunului este o ocazie de a ne reîntoarce la muzica tradițională autentică pe care oamenii nu o ascultă foarte des deși există un grup important de iubitori ai muzicii folclorice în Austria care ascultă corurile locale. Sigur că există și CDuri de Crăciun care pot fi audiate. Există și muzică jazz de Crăciun; Nicolas Simion a făcut un CD de Crăciun care mi-a plăcut și pe care vreau sa-l menționez aici.

Aveți un mesaj pentru Crăciun?

Folosiți timpul pentru relaxare și pentru a asculta muzică bună.

Am ajuns la final. Vă invit să alegeți o lucrare muzicală care credeți că vă reprezintă în acest moment al vieții dvs.

Am fost implicat în ultimii ani în organizarea unor concerte care includ muzică modernă care mi-a plăcut foarte mult. Am fost în contact cu interpreți și compozitori de muzică modernă. Una dintre lucrările pe care am ajuns să o cunosc mai bine a fost Noapte transfigurată de Arnold Schonberg. Am organizat la Sofia un concert cu această lucrare și am reascultat-o de curând cu membri ai Orchestrelor Române și Austriece de Tineret, deci, în acest momente, aș recomanda această lucrare.