Bine v-am regăsit! Ce subiect ar putea fi mai potrivit pentru acest început de anotimp decât Sonata beethoveniană pentru pian şi vioară cunoscută cu titlul "a Primăverii"? Tema iniţială, pe care doar ce aţi ascultat-o, poate fi uşor asociată cu acest frumos anotimp.

Cea de-a 5-a lucrare în acest gen a marelui compozitor german este dedicată, la fel ca Sonata precedentă, Contelui Moritz von Fries, bancher şi patron al artelor, care a primit de la Beethoven şi dedicaţia Simfoniei a 7-a.

Această Sonata op.24, în La major, este una dintre cele mai iubite creaţii camerale beethoveniene, dar şi una dintre cele mai populare Sonate pentru pian şi vioară din toate timpurile. Însă pentru interpreţi este o lucrare care nu pune mari dificultăţi.

Au fost fragmente din partea 1 a Sonatei op.24 in La major pentru pian şi vioară de Ludwig van Beethoven. Şi în partea a 2-a, după câteva măsuri în Adagio, Beethoven schimbă atmosfera printr-o serie de sforzandi, arâtându-ne că tensiunea apare până şi în cele mai calme compoziţii ale sale.

În partea a 3-a a Sonatei pentru pian şi vioară nr.5, Beethoven aduce un Scherzo compact, în care se amuză printr-o aparentă confuzie a metrilor muzicali. Iar temele sar de la un instrument la altul, ca într-un joc.

Mişcarea finală, Rondo, din Sonata pentru vioară şi pian "a Primăverii", pune şi ea în valoare inventivitatea şi umorul beethovenian, prin ritmica punctată, lejeritate, spontaneitate.

Cu finalul Sonatei op.24 în La major pentru pian şi vioară din creaţia lui Beethoven se încheie astăzi Ghidul melomanului începător. Pe data viitoare!