ACUM:
10.30
Grădina de... sunete
Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Urmează: 12.25 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 12.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Înapoi

Gheorghe Cucu

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 23 Noiembrie 2018 , ora 17.37
Domnuleț și Domn din Cer (Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu)
Domnuleț și Domn din Cer (Corul de Copii Radio, dirijor Voicu Popescu)

Gheorghe Cucu (11 februarie 1882 - 24 august 1932) și-a început studiile muzicale la Școala de cântăreți din Bârlad, unde a deprins arta cântului psaltic (1890 - 1898). A urmat apoi cursurile Conservatorului din București (1899-1905), unde i-a avut profesori pe D.G.Kiriac (armonie, contrapunct, dirijat coral) și Eduard Wachmann (armonie). În paralel, a fost cântăreț de strană la Biserica Brezoianu (1901 -1904), perioadă în care și-a aprofundat cunoștințele în domeniul cântului psaltic și a compus primele pagini religioase, devenind apoi dirijorul corului acestei biserici (1904-1932). De asemenea, a activat ca dirijor second al Societății corale Carmen (1901 - 1907, 1912 - 1928).

După terminarea Conservatorului, cu premiul întâi, Gheorghe Cucu se perfecționează la Paris, la Schola Cantorum (1908-1911) unde studiază contrapunct, orchestrație și forme muzicale cu Vincent d'Indy. Deși departe de casă, muzicianul păstrează aceeași legatură strânsă cu muzica religioasă tradițională și cea folclorică, rămânând astfel fidel stilului său componistic de până atunci. Dintre piesele compuse în această perioadă, amintim piesele corale Stema țării, Pui de lei, La noi, Greierele, Mincinosul, Crăciunul, Luceferii, majoritatea publicate de editura Casa școalelor.

Întors în țară, muzicianul dirijează mai multe coruri, printre care și cel al Mitropoliei din capitală (1914-1932). Recunoscut pentru munca depusă în arta componistică, primește multe distincții, dintre care amintim premiul al II-lea George Enescu pentru compozițiile sale corale religioase (1919), deja binecunoscute și integrate în repertoriul coral ortodox, premiul Societății Compozitorilor Români pentru activitatea sa de culegător al folclorului (1925), Medalia de aur a Expoziției Generale Române (1906).

În paralel cu compoziția și dirijatul, a desfășurat o activitate didactică amplă, formând noi generații de muzicieni. A fost profesor la catedra de teorie, solfegiu și armonie în cadrul Conservatorului bucureștean (1917-1932), dar și la Seminarul Nifon din capitală (1920-1932).

Nemulțumit de repertoriul multor coruri bisericești ce promovau o muzică străină de spiritul Bisericii Ortodoxe, compozitorul dorea aducerea în fața a creației protopsalților români, multe dintre corurile proprii având la baza cântarea psaltică, remarcându-se compoziții, precum Cântările Sfintei Liturghii, lucrare de excepțională valoare, ce cuprinde un Imn Heruvic spectaculos, cu solo de soprană și Răspunsuri Mari de o impresionantă solemnitate, de asemenea - Prohodul Domnului pentru cor mixt, dar și concerte liturgice de o mare frumusețe: La râul Vavilonului pe melodia lui Dimitrie Suceveanu, glasul 3 (lucrare pentru cor mixt cu solo de soprană), Catavasiile întâmpinării Domnului - Nu pricep, Curată, De frumusețea fecioriei tale, Miluiește-mă, Dumnezeule (pentru trei voci egale), un colind de Florii, Doamne Iisuse Hristoase (bijuterie corală de o mare delicatețe, cu ison armonizat ce se dezvoltă progresiv).

A lăsat o creație de autentică esență românească, amplă și variată, definită prin frumusețe și sensibilitate, cuprinzând atât lucrări bisericești (pe teme psaltice sau motive libere), cât și pagini corale laice, caracterizate prin conținut realist, umor, intonație populară și măiestrie componistică, lucrări în care structura modală se împletește cu prelucrarea polifonică; de asemenea, îi datorăm numeroase prelucrări de folclor, colindele fiind genul pentru care a manifestat o deosebită aplecare: a căutat să păstreze în armonizările sale simplitatea lor autentică, optând pentru rafinate nuanțe modale și discrete linii contrapunctice.

Luiza Han - anul II, Muzicologie