ACUM:
7.00
Allegro... de weekend
Un matinal clasic, într-un tempo vivace.
Urmează: 9.44 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Apoi: 9.45 Info buletin muzical de weekend Știrile muzicale ale zilei

Înapoi

George Ștephănescu

Bookmark and Share
Publicat: vineri, 23 Noiembrie 2018 , ora 17.30

George Stephănescu (13 decembrie 1843 - 25 aprilie 1925) și-a început studiile muzicale la București, în particular, cu profesorii Fr. Lorenz (pian) și Eduard Wachmann (teorie, solfegiu, armonie) cu care a continuat să studieze și în cadrul Conservatorului (1864 - 1867). S-a perfecționat la Conservatorul din Paris (1867-1871), cu Henri Reber (armonie, contrapunct), François Daniel Auber și Ambroise Thomas (compozițe), Enrico Delle Sedie (canto), A.F.Marmontel (pian). Tot la Paris și-a făcut debutul de dirijor, într-o lucrare proprie: cantata Dalila (1868). În 1870 a luat parte la evenimentele legate de Comuna din Paris, alături de unul dintre profesori. Întors acasă, la terminarea studiilor și, mai ales, după decesul tatălui său (negustor de vază), a donat o parte din averea familiei, utilizând partea rămasă pentru a finanța trupelor personale de operă și pentru a-și înfăptui visul cel mai de seamă: înființarea Operei Naționale Române.

În 1872 a obținut prin concurs postul de profesor de canto la Conservatorul bucureștean, rămânând în această funcție timp de aproape patru decenii, până în 1911, printre elevii săi numărându-se soliști de renume mondial precum Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth și alții. George Ștephănescu s-a afirmat ca întemeietor al școlii românești de canto.

De numele său se leagă, de asemenea, primele spectacole lirice în limba română, cu artiști autohtoni, acestea reflectând preocuparea sa pentru traducerea repertoriului universal (opere, operete, oratorii, texte de arii și lieduri).

Din creația vastă dedicată scenei, se profilează câteva titluri precum feeria muzicală Sânziana și Pepelea (1880), pe un libret de Vasile Alecsandri (spectacol care rămâne realizarea cea mai importantă a compozitorului), opereta Cometa (1900) pe un libret de Theodor Speranția, sau drama lirică într-un act Petra (1902) pe un libret de Edgar Aslan.

Consacrat ca autor al primei simfonii românești - Simfonia în La major (1869) - o  lucrare de școală, scrisă în spiritul lui Haydn și Mendelssohn, George Stephănescu și-a constituit, treptat, un stil propriu, în care și-au găsit locul înclinația sa pentru muzica programatică, dar și preocuparea pentru valorificarea elementului național, așa cum sunt Uvertura națională (1876), cele Șase hore pentru orchestră (poeme simfonice în miniatură apărute în perioada 1888-1902, inspirate din peisajele satului Căpățâneni, unde compozitorul deținea o casă de vacanță).

George Ștephănescu a abordat și genul muzicii de cameră, lăsând, alături de câteva sonate pentru pian sau pentru violoncel și pian, un septet și două octete pentru coarde, suflători și pian.

Ana Maria Cazacu - anul III Muzicologie