Interviuri Înapoi

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu violonista Simone Lamsma

Publicat: luni, 18 Septembrie 2017 , ora 11.01

Simone Lamsma (n. 5 octombrie 1985 în Leeuwarden, Olanda) a devenit una dintre cele mai importante violoniste ale generației sale. A început studiul viorii de la cinci ani în țara sa natală, apoi s-a perfecționat în Marea Britanie (la Școala Yehudi Menuhin și la Academia Regală din Londra) unde de altfel a obținut "HRH Princess Alice's Prize", "Louise Child Prize" și "Roth Prize'" pentru cele mai bune rezultate ca elevă și studentă.

Simone Lamsma a debutat la 14 ani cu Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Nicolo Paganini fiind acompaniată de Orchestra Olandeză "Northern" condusă de Takuo Yuasa. De atunci, a fost invitată în întreaga lume ca solistă a numeroase orchestre de prestigiu dirijate de Sir Andrew Davis, Owain Arwel Hughes, James Judd, Eri Klas, James Loughran, Sir Neville Marriner, Lord Yehudi Menuhin, Arild Remmereit, Carlos Riazuelo, Jac van Steen, Michel Tabachnik, Yan Pascal Tortelier, Allin Vlasenko, Takuo Yuasa și Jaap van Zweden ( cel care afirmă că Simone Lamsma este una dintre cele mai mari violoniste ale vieții internaționale actuale).

Pe lângă cariera solistică, Simone Lamsma s-a remarcat și în recitaluri camerale. Printre ultimele sale apariții se numără debuturile în acest an, în luna martie, la "Wigmore Hall" din Londra și "Carnegie Hall" din New York cu pianistul Robert Kulek, într-un program cu lucrări de James Macmillan (Sonata sa "Before the Tryst" fiind comandată de Carnegie Hall și prezentată în premieră mondială), Serghei Prokofiev și Richard Strauss.

Simone Lamsma a realizat și câteva înregistrări speciale cu partituri camerale de Edward Elgar (Yurie Miura- la pian), lucrări camerale de Felix Mendelssohn, Leos Janáèek și Robert Schumann (Robert Kulek- la pian ) sau cu opusuri concertante semnate de Dmitri Șostakovici și Sofia Gubaidulina (Filarmonica Radiodifuziunii Olandeze dirijate de James Gaffigan).


Simone Lamsma ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea pentru prima dată la Festivalul Internațional "George Enescu", în cadrul seriei Recitaluri și Concerte camerale, de la Ateneul Român?

Invitația a fost făcută cu mulți ani în urmă, pentru că, după cum știți, noi muzicienii ne plănuim din timp programul... Am fost încântată să primesc o asemenea invitație și este o plăcere și o onoare pentru mine să fiu prezentă într-un asemenea festival faimos și prestigios. Cred că este un lucru semnificativ pentru România să aibă un asemenea festival. Cred că este foarte bine ca o țară să aibă așa ceva, este ca o bogăție. Așa că abia aștept să vin.


Ce știți despre festival, dar mai ales despre George Enescu? Cunoașteți interpretările sale dar partiturile sale destinate viorii?

Da, desigur. Știu despre Enescu… cred că toți marii artiști știu de el. A avut o mare influență în timpul său, a fost o sursă de inspirație pentru alții și totodată a fost o personalitate a istoriei muzicii universale.

Nu am ascultat foarte multe interpretări realizate de George Enescu, dar asemenea altor artiști din epocă, pot spune că George Enescu are un stil individual. Acest fapt îl apreciez, îl iubesc și este ceva demn de urmat. Interpretările sale sunt cu mult suflet și din suflet, direct, onest. Stări pe care la rândul meu încerc să le transmit. De fapt, este important să-ți găsești propria ta "voce". Iar Enescu, da, chiar a avut așa ceva, de aceea este special.

În privința compozițiilor sale pot spune că-mi doresc să învăț sonatele sale, dar și lucrările care i-au fost dedicate: cum ar fi sonata lui Ysaye, pe care deja o cânt de mult timp și în care se simte faptul că autorul l-a avut în minte pe Enescu. Este o legătură indirectă dar prin care am descoperit multe din particularitățile lui Enescu.


Așadar, în data de 19 septembrie 2017 la Ateneul Român veți evolua împreună cu ansamblul "Les Siècles" condus de Francois Xavier-Roth. Ce lucrare ați ales pentru acest program?

Pentru mine va fi prima colaborare cu acest ansamblu și cu Francois Xavier-Roth. Am ales Concertul nr. 3 op. 61 în si minor de Camille Saint-Saens pe care l-am interpretat de multe ori. De fapt, a fost printre primele mele lucrări concertante pe care le-am prezentat. Este o partitură frumoasă, elegantă, plină de farmec, strălucitoare, dar și cu lirism. De aceea, este și cel mai îndrăgit dintre concertele sale. Sunt foarte nerăbdătoare să-l interpretez cu artiștii amintiți.


Despre începuturile dumneavoastră ce amintiri aveți, poate despre profesorii dumneavoastră din Olanda de la Conservatorul Sweelink din Amsterdam unde ați studiat cu Davina van Wely și din Marea Britanie de la Școala de Muzică Yehudin Menuhin și de la Academia Regală de Muzică unde v-ați perfecționat cu Hu Kun și Maurice Hasson? Ce sfaturi ați primit de la ei?

Am fost norocoasă pentru că am memorie foarte bună și profesorii mei m-au încurajat să acumulez cât mai mult repertoriu, de la cel concertant la cel cameral. Întotdeauna profesorii au o mare influență asupra ta ca tânăr, cum să te dezvolți, ce să ajungi. Desigur, primești nenumărate sfaturi, dar la final tu decizi și alegi ce ți se potrivește, în funcție de personalitatea ta. De fapt, trebuie să-ți găsești propriul drum pentru a te exprima și pentru a exprima ceea ce simți. Deși mi-am terminat studiile de mai bine de 10 ani, abia apoi am avut timp și libertatea de a-mi găsi propriul drum. Așadar, mi-am construit o bază solidă pe care apoi am mai adăugat alte și alte lucruri noi.


Acum, aveți un repertoriu impresionant de peste 60 de concerte de la cele clasice la cele de secol XX la care se adaugă numeroasele partituri camerale.

Pot spune că este un repertoriu fără de sfârșit pentru vioară și aproape că nu se poate să-l înveți pe tot, ci doar parte din el. Dar, încerc să știu, din el, cât mai mult posibil. Da, și îmi place varietatea, de aceea pe parcursul unei stagiuni îmi aleg programe cu lucrări diverse pentru că este atâta muzică bună și îmi doresc să o cânt!


Sunteți câștigătoarea a numeroase distincții la prestigioase concursuri internaționale, precum locul întâi la Competiția Națională din Olanda ("Oskar Back") în 2003, premiul întâi la Concursul "Benjamin Britten" din 2004, tot primul loc la Competiția internațională din China și Medalia de argint la Competiția de la Indianapolis din 2006 și Premiul "Classical Music" din Olanda, la categoria "Noua generație de muzicieni" din Olanda în 2010. Ce importanță au avut în cariera dvs?

Pentru mine a fost o experiență uimitoare, mai ales că am învățat mult repertoriu. Am avut posibilitatea să arăt ce știu, să mă fac auzită și să fiu tratată ca un profesionist. De asemenea, prin intermediul lor am cunoscut numeroși oameni care m-au ajutat. De fapt, pentru mine concursurile au semnificația unui crez pentru că prin ele m-am dezvoltat ca artist. Da, au fost o experiență valoroasă!


Ați avut șansa de a studia și de a interpreta pe diverse viori, precum (Ferdinand) Gagliano (1773), Carlo Tononi (1709) și din câteva din gama Stradivarius (Habeneck, Mlynarski, Braga și Chanot-Chardon). Ce rol au avut în cariera dvs. aceste instrumente?

Am fost privilegiată de a cânta pe câteva instrumente minunate. Am avut viori foarte bune încă de la începuturile carierei mele. În timp, preferințele se schimbă în funcție de interiorul tău, de personalitatea ta, de ceea ce ți se întâmplă ca persoană și în ce stadiu de dezvoltare artistică te afli. La un moment dat cauți un anumit tip de sunet sau un anume caracter și atunci simți nevoia să schimbi instrumentul pentru a găsi ceva potrivit. Acum, cânt pe un Stradivarius care este ceva uimitor! Sunt extrem de fericită cu această vioară, mai precis îi explorez abilitățile și culorile ei. Se știe că un Stradivarius este o vioară cu personalitate și voință proprie, care uneori te ascultă alteori o asculți tu pe ea. Este foarte interesantă această prietenie.


Adesea sunteti descrisă ca una dintre cele mai importante și fascinante personalități ale timpului nostru? Ce părere aveți despre aceste opinii?

Nu mă pot plânge. Este foarte frumos să auzi asemenea complimente. Eu încerc să fiu și să arăt ceea ce sunt și să redau ceea ce consider eu că trebuie. Atunci când abordez o lucrare mă gândesc la ceea ce a dorit compozitorul să exprime și atunci evidențiez acest lucru, prin intermediul personalității mele, direct, onest, personal dar și echilibrat. Adică, prin "vocea" mea. Cu alte cuvinte, trebuie să fii artist, să ai o personalitate puternică, să fii convingător. Se poate spune că Aceasta este formula mea secretă.


Aveți aproape 20 de ani de carieră. Ce reprezintă acum muzica pentru dumneavoastră?

Muzica este foarte importantă pentru mine pentru că este viața mea. Pentru mine a a fi muzician înseamnă viața. Este ceva în mine care îmi spune că asta trebuie să fac - muzică. Este pasiune și de fapt este totul. Este modul meu de exprimare. Este modul prin care pot realiza conexiuni cu toți. Așadar, muzica este chiar viața mea.


În contextul în care călătoriți în întreaga lume și aveți posibilitatea de a lua "pulsul" publicului de pretutindeni, care credeți că este viitorul muzicii clasice?

Cred că este unul strălucitor. Muzica clasică vorbește prin ea însăși, puternic și cu convingere. Așa încât întotdeauna Ea va exista. Întotdeauna va fi acolo. Ca dovadă că a supraviețuit atâta timp și va continua să fie. Dar, noi muzicienii avem o mare responsabilitate, aceea de a duce muzica clasică mai departe, mai precis de a-i educa pe copii, pe tineri în general, de a le insufla dragostea pentru muzica clasică, pentru a ne crea un public numeros dar cunoscător și entuziast.

Copiii sunt extrem de receptivi și interesați de muzică clasică, am experimentat acest fenomen când am cântat în școli. Este un lucru minunat și ar trebui să ne concentrăm pe el, de a duce muzica clasică spre tineri pentru a o experimenta și pentru a alege mai târziu. Așa că, da, muzica clasică este pentru toată lumea!


Sperăm să aveți succes și în România.

Vă mulțumesc mult. Abia aștept să vin!

Interviu realizat de Octavia Galescu