Acum: 21.00
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30
Sunete contemporane • Creații contemporane românești

 

Apoi: 0.00
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Interviuri

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 | 2007 | 2005 | 2004 |

Festivalul Internațional 'George Enescu' 2017. Interviu cu violistul Franck Chevalier - Cvartetul Diotima

Publicat: vineri, 8 Septembrie 2017 , ora 14.28
 
Bookmark and Share

Cvartetul Diotima poate fi ascultat duminică, 10 septembrie, în seria Recitaluri și concerte camerale, la Sala Mică a Palatului, de la ora 11.00, cu un program alcătuit din lucrări comandate de Elizabeth Sprague Coolidge, în speță Cvartete de coarde de Arnold Schönberg, George Enescu și Bela Bartok. Despre acest mecenat și despre profilul cvartetului francez, ne-a oferit detalii violistul Franck Chevalier.


Cvartetul Diotima - veți veni pentru prima dată în România în luna septembrie?

Da.


Ce v-a atras, ce v-a determinat să primiți invitația de a participa la Festivalul Internațional George Enescu?

Suntem extrem de fericiți să venim în România, o țară în care nu am cântat niciodată, o țară atât de apropiată Franței. Suntem foarte mulțumiți pentru că venim primind invitația din partea festivalului. Am spus că este genial, formidabil și am acceptat imediat invitația. Cunoaștem de mult timp acest festival, care este evident minunat, în plus personalitatea lui Enescu pledează de la sine în favoarea sa. Pentru toate aceste motive, am profitat de ocazie.


Aflăm din biografia dumneavoastră faptul că Cvartetul Diotima a fost înființat în 1996. Cum a început totul, cum ați debutat și cum ați ales acest nume atât de special, care are atâtea semnificații?

Este o întrebare mai complicată. Eram toți studenți la Conservatorul din Paris și aveam această dorință de a lucra pentru compozitoriiîn viață, care scriu muzică și ne sunt prieteni, iar cvartetul nostru le permitea să aibă un ansamblu care le interpreta muzica. Pe de altă parte, în evoluția noastră nu există doar această componentă legată de prezent, de muzica zilelor noastre. Ca grup trebuie să cunoaștem și muzica trecutului. Am plonjat în Beethoven, în Debussy, în Școala vieneză, Schoenberg și toți ceilalți. De atunci ne-am diversificat repertoriul, mai ales pe linia modernă. Bineînțeles când ne-am hotărât să înființăm cvartetul a trebuit să-i dăm și un nume, și "Diotima" ni s-a părut potrivit, pentru că are pentru noi o dublă semnificație. Are legătură cu Cvartetul lui Luigi NoNo care se numește "Fragmente-Stille, an Diotima" - deci se referă la muzica de astăzi, muzica contemporană, de asemenea Diotima este un personaj care se regăsește în poezia lui Friedrich Hölderlin, marele poet german, deci este un omagiu adresat tradiției romantice germane. Numele surprinde dubla identitate a cvartetului legată de creația contemporană pe de-o parte, dar și de marea tradiție a repertoriului clasic și romantic, pe de alta.


Și chiar și Socrate a vorbit despre Diotima...

Da, așa este. Dar Hölderlin atunci când am ales acest nume, Diotima, în poeziile și nuvelele sale, a fost desigur un omagiu adresat lui Platon, lui Socrate dar, în ceea ce ne privește pe noi, rămânem la cele două semnificații. Nu avem nici o legătură cu Platon.


Aveți o bogată experiență în sfera muzicii contemporane, prezentați lucrări în primă audiție. Regăsim în egală măsură în discografia dumneavoastră nume aparținând școlii vieneze de secol XX, o integrală Bartok, autori americani, de asemenea Luigi Nono, Pierre Boulez - cu alte cuvinte o raportare asupra unui trecut apropiat în sens muzical și a prezentului. Cum s-a conturat această pasiune evidentă pentru discursul de secol XX și pentru cel de strictă actualitate?

Totul a pornit de la întâlnirile pe care le-am avut cu compozitorii pe care îi cunoașteam la Paris, nu doar francezi. Sunt compozitori veniți din toată lumea. Observam în aceste întâlniri, faptul că din păcate în epoca noastră arareori compozitorii își pot asculta muzica interpretată. Adesea situăm muzica contemporană aparte de restul repertoriului. Dacă privim ceea ce se întâmplă în sălile de concerte, cântăm adesea Mozart și apoi ne oprim la Bartok . Nu interpretăm muzica zilelor noastre. Încercăm să arătăm faptul că această muzică nu este marginală, sunt lucruri care se încadrează aceleași estetici, aceleași logici. Sunt mai multe pasarele decât ne imaginăm în realitate între muzica contemporană și repertoriul clasic. Este regretabil, dar găsesc această pasiune, această obsesie pentru trecut, puțin tristă. Trebuie să continuăm să fim vii.


Și iată că în acest extrem de variat cadru apare și muzica lui Enescu, cel puțin la București. Este primul dumneavoastră contact cu repertoriul autorului român?

Pentru Cvartetul Diotima, da. Nu am cântat până acum Cvartetele lui Enescu. Dar cunoaștem foarte bine muzica sa. Violoniștii din cvartet au interpretat Sonatele sale, eu am cântat Concertstück pentru violă. Acum câțiva ani, când eram membru al Orchestrei Naționale a Franței, am cântat în opera sa "Oedipe". Toți îi cunoaștem bine muzica, îi iubim mult muzica pentru că ne este foarte apropiată. El se inspira din muzica franceză, cunoștea foarte bine Parisul. Dar în ciuda tuturor este și o tentă care nu este deloc franceză, care este total românească. Deci, acest melanj între muzica Balcanilor, muzica României, cu un vocabular în mare măsură francez este foarte interesant, foarte frumos și ne place foarte mult.


Apare pe afișul concertului dumneavoastră numele lui Elizabeth Sprague Coolidge, o celebră promotoare a muzicii de cameră în Statele Unite ale Americii, în primele decenii ale secolului XX. Ne puteți spune câteva cuvinte despre această personalitate și despre modul în care ați ales repertoriul pe care îl veți interpreta în data de 10 septembrie ?

Elizabeth Coolidge a fost o femeie extrem de energică, avea darul de a adulmeca talentul, intuia calitatea lucrărilor pe care le comanda. Noi, Cvartetul Diotima suntem pasionați de cvartetele de odinioară, admirăm enorm Cvartetul Coolidge. Ea i-a susținut mult, de asemenea pe Bartok, pe Schoenberg. Personalitatea ei ne fascinează, faptul că ea fost capabilă să ajute nu doar creatorii, dar și un cvartet care prezenta lucrări noi. Ne-am dori să existe un asemenea lucru și astăzi , atât de mult, dar din păcate este mult mai complicat. O omagiem pe Elizabeth Sprague Coolidge pentru că ceea ce a făcut ea a fost minunat pentru istoria muzicii.


Puteți detecta și un alt fir conducător în acest triumvirat Schoenberg, Enescu, Bartok cunoscând partiturile sau a funcționat și principiul contrastelor stilistice în alegerea muzicii?

Maniera de alegere a pieselor este legată de Elizabeth Coolidge. Ea a comandat toate cele 3 lucrări pe care le interpretăm în concert, și pe cea de Schonberg, și Bartok-ul și Enescu. Ea este punctul de legătură între cei trei compozitori, între cele trei lucrări pe care le vom interpreta la București. Ele sunt compuse aproximativ în aceeași epocă. Este interesant și faptul că aceeași persoană a comandat lucrări unor compozitori atât de diferiți. În epocă se scria o muzică extrem de variată, compozitorii dezvoltau un stil personal, într-o perioadă de timp concentrată.


L-ați revelat publicului pe George Onslow într-un album de mare succes, aveți cumva intenția să faceți același lucru și cu muzica lui George Enescu?

Da. Ar fi un lucru interesant. Există deja versiuni foarte frumoase pe disc ale cvartetelor lui Enescu. Legat de muzica lui George Onslow ...În secolul XIX în Franța, muzica de cameră era atât de slab reprezentată, este în principal secolul operei. Și totuși astăzi descoperim că au existat compozitori care au compus muzică de cameră. Onslow nu este cel mai mare creator francez, dar este un compozitor interesant, în spiritul lui Beethoven. Este un album puțin atipic în demersul asumat de Cvartetul Diotima pentru că ne concentrăm, cum am spus, mai ales asupra creației contemporane. Dar de ce nu și Enescu? Ne-ar face mare plăcere să înregistrăm muzica lui.


Cum ați descrie colaborarea dintre membrii Cvartetului Diotima - cum arată o zi obișnuită de repetiții?

Cvartetele sunt ceva complicat, se știe. Relațiile dintre membrii unui cvartet sunt întotdeauna puțin complicate, țin de proximitate. Aș putea să descriu relațiile dintre muzicieni asemănător relațiilor dintr-o familie. Când avem frați, surori și trăim în aceeași casă, uneori nu ne suportăm din cauza zgomotelor, sau ne deranjează, dar în ciuda tuturor, rămân fratele, sora, ne iubim, pentru că asta este familia. Într-un cvartet este oarecum asemănător. Uneori nu ne suportăm, dar în ciuda oricăror inconveniente, cred că facem parte din aceeași familie, ne iubim mult. Sunt raporturi pasionale, complicate, dar în același timp extraordinar de bogate. O zi pentru Cvartetul Diotima înseamnă multă muncă în general, de la orele 10,00 - 18,00 când suntem la Paris, când nu avem turnee. Repertoriul nostru cuprinde întotdeauna piese noi, și avem nevoie de timp pentru a le studia.


Aveți o mare experiență participând de-a lungul anilor la cele mai importante festivaluri europene. Cum ați descrie evoluția percepției asupra muzicii de cameră contemporane din perspectiva reacției publicului ?

O întrebare puțin complicată, implică situația economică, pentru că sistemul după care funcționează acum în Europa creația contemporană presupune, de mult timp ideea de a comanda muzică. Pentru a face muzică contemporană trebuie să plătești o comandă compozitorului. Odată cu criza economică din 2009 - 2010, în țările Europei, ajutorul destinat creației contemporane s-a micșorat și a devenit extrem de complicat să comanzi piese, spre exemplu în Spania, în Italia. Și tot din cauza crizei economice, nenumărate evenimente au dispărut. În Germania multe festivaluri au fost reduse, au fost modificate. Deci acum situația este mai dificilă față de anii trecuți, dar în ciuda tuturor acestora cred că percepția asupra muzicii de cameră contemporane rămâne foarte puternică, sunt nenumărați compozitori care continuă să scrie muzică pentru cvartet de coarde, și de asemenea un public care esteinteresat de această muzică. Rămâne importantă difuzarea acestor compozitori, și mă gândesc că ansambluri ca al nostru, dar și altele asemenea, ne propunem din ce în ce mai puțin să prezentăm muzica contemporană în fața unui public restrâns, în festivaluri de mică anvergură. Din ce în ce mai mult optăm pentru aparițiile mixte și prezentăm lucrările contemporane în interiorul repertoriului clasic. Și astfel asistăm la o evoluție pozitivă, în ceea ce privește muzica de cameră în Europa.


În anul 2016 ați aniversat 20 de ani de la fondarea cvartetului, ce planuri aveți pentru următorii 20 de ani?

Nu știm, este deocamdată o filă albă ce trebuie scrisă. Sperăm să avem multe comenzi frumoase, multe piese frumoase, vom înregistra Cvartetele de Bartok - este următorul nostru proiect, vom continua colecția de discuri în care prezentăm compozitori contemporani. Și suntem preocupați, suntem din ce în ce mai interesați de ideea de a transmite. Cum putem să transmitem piesele pe care le-am creat, tot acest repertoriu noilor generații, noilor "cvartetiști", cum să predăm ștafeta tinerilor muzicieni. Pe măsură ce îmbătrânim, pe măsură ce apare părul alb, ne dorim să transmitem acest moment al evoluției noastre, pentru că la rândul nostru, am primit.


Vă multumim. Așteptăm cu nerăbdare evoluția cvartetului Diotima la București
.

Interviu realizat de Marina Nedelcu