ACUM:
15.00
Festivalul Internațional “George Enescu” – ediția 2019
Urmează: 17.00 Concertele Radio România Muzical
Apoi: 18.30 Jazzy hour cu Berti Barbera

Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2019. Interviu cu dirijorul Ottavio Dantone

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 4 Septembrie 2019 , ora 15.35
Interviu de Sorina Goia pentru concertul de la Ateneu (duminică 8 septembrie, ora 22,30), când Accademia Bizantina dirijată de Ottavio Dantone va prezenta opera Il Giustino de Antonio Vivaldi.

* * * * *

Din punctul dvs. de vedere, care este rolul creației de operă a lui Vivaldi în istoria muzicii?

Vivaldi (până în urmă cu aproximativ 20 de ani) nu era considerat ca un compozitor faimos pentru muzica sa de operă; era mai degrabă cunoscut pentru muzica sa instrumentală. A fost re-descoperit (poate) și datorită editării integrale a lucrărilor sale. A fost o oportunitate să revenim asupra creației sale și asupra operei italiene din secolul al XVIII-lea. Din punctul meu de vedere, Vivaldi este un creator de operă foarte interesant, ca dramaturg. Nu sunt interesante numai ariile, ci și recitativele, ca dramaturgie, chiar și recitativele acompaniate. Cu siguranță, Vivaldi ocupă un loc important în volumul de operă aparținând secolului al XVIII-lea.

Il Giustino (în mod special) este o operă deosebit de interesantă din punctul de vedere al construcției, arhitecturii sale. Sunt multe momente sau festivități teatrale cum ar fi Furtuna, Întoarcerea, Furtuna pe mare. Noi le-am pregătit cât se poate de fidel însă (poate!) vor avea câteva mici efecte speciale în concert.

Il Giustino are un profil diferit față de celelalte zeci de opere ale lui Vivaldi?

Da, mai ales (așa cum am spus) această manieră dramaturgică în care este tratat subiectul. Apoi, există și o anumită bogăție timbrală: avem multe instrumente - flaute, percuții și, bineînțeles, avem o arie faimoasă în care se aude psalterium, un instrument foarte rar, puțin întrebuințat, ce aduce o culoare sugestivă aceastei arii în care Giustino spune că nu îi este teamă de luptă, nu îi este teamă de înfruntări. În mod paradoxal, aria este acompaniată de psalterium - un element tipic secolului al XVIII-lea pentru a crea contrastul. În orice caz, Il Giustino este foarte interesant și din punctul de vedere timbral, al instrumentelor folosite.

În ziua de azi care este provocarea, pentru un muzician, să interpreteze o operă barocă?

Provocarea pentru opera barocă este aceeași ca pentru toată muzica barocă: cea de a putea înțelege limbajul sau ceea ce a vrut cu adevărat compozitorul să exprime. Motivul nu este de a re-crea ce s-a întâmplat deja în trecut (să mimezi alte interpretări). Important este a re-crea aceeași emoție; ca și când compozitorul ar avea acele emoții puternice, profunde. Și, foarte important: să cunoști limbajul, retorica, pentru a-i putea înțelege intențiile și să poți transmite, să poți emoționa (chiar și astăzi) publicul.

De ce rămâne Vivaldi unul dintre cei mai iubiți creatori ai muzicii universale?

Deja în epoca sa, Vivaldi (ca de altfel mulți alți compozitori venețieni) crease un soi de "afacere" aproape turistică pentru cei care ajungeau la Veneția; iar Vivaldi își "vindea" concertele sale foarte bine. Ceea ce rămâne și astăzi este o comunicativitate extraordinară a muzicii sale. Vivaldi este un compozitor pe care îl recunoști cu multă ușurință, pentru că are un stil alcătuit din progresii armonice, salturi ritmice și melodice - un stil pe care îl recunoaștem imediat. În plus, are acest har, această calitate pe care puțini compozitori o au: să îl "lovească" pe ascultător, să pătrundă direct în inima ascultătorului cu mesajul său emoțional. Este unul dintre cei mai iubiți compozitori pentru că oamenii îl recunosc foarte ușor.

Fiecare versiune interpretativă își are propria filozofie. Care este filozofia dumneavoastră, ca dirijor și interpret, pentru Il Giustino?

Filozofia noastră, în general, este ca în primul rând să ne putem exprima imaginația, fantezia, creativitatea. Pariul nostru este să fim onești până la capăt și să încercăm să înțelegem semnificația. Odată atinsă această semnificație (și noi toți, ca muzicieni, ajungem să fim de acord cu ceea ce semnifică această "situație" muzicală sau teatrală) abia atunci putem să adaugăm și un tușeu personal, care ar da particularitate acelei interpretări - un element care ar putea duce la recunoașterea unei orchestre sau a alteia în versiunile ascultate. Important este să nu încerci să interpretezi această muzică plecând de la propriul gust. În primul rând trebuie să învățăm emoțiile care erau adevărate în secolul al XVIII-lea.

Dacă cineva ar intra in sala de concert sau ar asculta la radio pentru prima dată Vivaldi, cum l-ați prezenta?

Dacă ar fi prima dată, aș spune să asculte cum anume Vivaldi reușește să creeze întotdeauna varietate (din punctul de vedere muzical); multe contraste, multă varietate pentru a menține un stil întotdeauna unic și întotdeauna recognoscibil. L-aș invita pe ascultător să se lase purtat de ritmul și vivacitatea dar și de dulceața muzicii (atunci când este vorba de tempouri mai lente, mai expresive) pe care acest compozitor le are ca un har absolut.

Interviu realizat de Sorina Goia