Stând de vorbă cu Marin Cazacu, în mod firesc leit-motivul rămâne... violoncelul, repertoriul său, întregul său univers sonor, atât de bogat şi variat definit.

"Aş putea petrece ore-n şir descoperind, la violoncelul meu, sensuri noi ale muzicii" afirma Marin Cazacu într-un interviu... Iată o invitaţie de a-l însoţi din nou, pentru 60 de minute "decupând":

Violoncelul solist al paginilor clasicismului vienez - în Concertul în Do major de Haydn, cu sugestia virtuozităţii preluate de la Boccherini

Violoncelul protagonist al tumultului romantic în Concertul de Saint Saens, cu a sa retorică plină de avânt.

Pentru artistul-interpret (dar şi pentru profesorul de la Universitatea de Muzică din Bucureşti) acest instrument poate avea de la 4 la ... 16 corzi ! Este ideea proiectului pe care maestrul Marin Cazacu l-a lansat în lumina reflectoarelor scenei de recital şi apoi în "atenţia" microfoanelor studioului de înregistrări aducând alături pe podium colegi şi discipoli într-un cvartet de violoncele aduse la rezonanţa aceleiaşi emoţii şi dăruiri pentru Muzica făurită... Este ceea ce a dorit să sublinieze Marin Cazacu alegând două adaptări pentru 4 violoncele (deci 4 X 4 corzi aflate în acelaşi "acordaj" expresiv): celebrul Adagio de Albinoni şi jocul strălucitor al Polonezei de concert de David Popper (el însuşi un virtuoz al secolului XIX şi începutului de veac XX).

Capodopere alese şi descrise de Marin Cazacu... "Lucrări care se detaşează de ceea ce noi considerăm ...normal, firesc... O capodoperă este o culme în domeniul artei respective, esenţa acelui gen, acel tip de lucrare iubită de public, o atracţie pentru orice meloman, dar şi pentru interpreţi".

Este o posibilă definiţie a "capodoperei" rostită de Marin Cazacu, cel ne care vorbeşte şi ne încântă într-o nouă ediţie a Intâlnirilor de joi seară: 23 februarie, de la ora 20 (în reluare sâmbătă 25 februarie, de la 13,05)