ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Cronici Înapoi

Concert aniversar Octavian Nemescu

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 31 Martie 2010 , ora 15.35

Octavian Nemescu, una dintre cele mai importante personalități ale componisticii românești, a fost aniversat la împlinirea vârstei de 70 de ani printr-un concert-medalion ce s-a desfășurat marți, 30 martie 2010, în Sala de Operă a Universității Naționale de Muzică din București. Publicul numeros a constituit dovada incontestabilă a prețuirii de care se bucură muzicianul, iar prezența pe scenă a Ansamblurilor "Archaeus" și "Game" - o garanție a unei seri muzicale de neuitat.

În acest cadru festiv și emoționant Octavian Lazăr-Cosma, Președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, compozitorii Liviu Dănceanu și Dan Dediu, Rector al instituției gazdă, au completat programul muzical prin cuvinte despre personalitatea componistică a lui Octavian Nemescu.

Faptul că ideea de temporalitate poate fi transpusă în modul cel mai fericit prin intermediul muzicii s-a făcut simțită în toate cele trei creații prezentate în concert: pendularea între static și mobil, între sugestia unui "timp suspendat" și o rapidă acumulare de tensiune, muzica lui Octavian Nemescu a descris într-un mod sugestiv conceptul de Distanță, traducând în limbaj spectral noțiuni precum Depărtare și Apropiere. Rarefierea elementelor sonore efectele inedite - atât instrumentale, cât și vocale, alternanța momentelor de unison cu cele în ostinato pe un fundal de sunete preînregistrate au reprezentat doar câteva coordonate ale unui stil componistic original în care se împletesc elemente ale muzicii arhetipale și electronice.

Piesele Trison - interpretată de percuționiștii Alexandru Matei și Sorin Rotaru, Beitsonorum și Finalis Septima - susținute de membrii Septetului "Archaeus" au constituit trei ipostaze ale unei concepții artistice în care, conform spuselor compozitorului Liviu Dănceanu, gravitatea, puritatea și pateticul sunt ridicate la rangul de valori morale, parcurgând drumul de la suferință la încredere, de la întuneric la lumină.

Alexandra Cebuc