În preajma Zilei Independenţei Israelului, ambasada acestui stat la Bucureşti a organizat în 25 aprilie la Ateneu un eveniment special. Intitulat 'Violins of Hope', acesta a adunat în sală o multitudine de personalităţi, diplomaţi, oameni politici şi oameni de afaceri. Toţi s-au reunit pentru a auzi povestea cântată a acestor viori care au aparţinut muzicienilor evrei care au suferit în timpul Holocaustului. Lutierul Amnon Weinstein s-a preocupat de strângerea şi repararea acestor instrumente, care adeseori au supravieţuit artiştilor proprietari, şi le-a denumit 'Viorile Speranţei', oferind poveştii lor o altă întorsătură. Iată ce povestea despre aceste instrumente:

"După război, când toate ororile au devenit evidente, în Israel a avut loc un adevărat boicot al tuturor lucrurilor germane, într-atât încât numele Germania nu era menţionat la radio. În această atmosferă, violoniştii refuzau să cânte pe viori produse de lutieri germani şi începeau să le arunce. Tatăl meu, care iubea fiecare instrument, a avut grijă ca cele care au intrat în contact cu el să nu fie distruse. Le restaura, fiind conştient că nu le va putea vinde. Astfel am intrat şi eu în contact cu aceste instrumente şi le-am aflat uşor, uşor poveştile şi iadul prin care au trecut."

Pe scenă a urcat un octet format din violoniştii Gil Sharon, Evghenia Epshtein, Sevil Ulucan Weinstein şi Irina Simon Renes, violistele Aida Carmen Soanea şi Miriam Hartman Beazley şi violonceliştii Teresa Beldi şi Hillel Zori. Invitat al serii a fost, pentru piesa 'Avinu Malkeinu' (Părintele Nostru, Regele nostru), pianistul Andrei Licareţ. Întreg programul serii a fost interpretat cu sinceritate şi cu o vizibilă bucurie a muzicii, lucru bine primit de publicul mai mult decât entuziast. Am putut asculta astfel Kol Nidrei op.47 de Max Bruch, interpretat aici în formula de violoncel solo şi octet de coarde, Octetul op. 20 în Mi bemol major de Felix Mendelssohn şi imnul neoficial al Israelului, Ierusalim, oraş de aur, pus oarecum în contrast cu imnul oficial, Hatikvah, interpretat la început alături de Deşteaptă-te române. Un moment emoţionant a fost acela când pe final au fost invitaţi 4 elevi ai Liceului 'George Enescu' să cânte pe viori ale speranţei alături de muzicienii aflaţi pe scenă. Iată ce ne-a spus la final despre revenirea la Bucureşti violonistul Gil Sharon:

"Revenirea aici e pentru mine ceva special pentru că am cântat aici la 10 ani, în sala asta, cu cortina asta - am fotografii cu pantaloni scurţi şi cravată de pionier… acum 20 de ani, încă o dată şi de atunci n-am mai fost aici. Oricum, sala asta şi România e ceva special pentru mine. Cântând pe viorile astea… e o chestie sentimentală. Am cântat de câteva ori, nu numai o dată şi e ceva special."