ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Violonistul Brian Johnston - amintiri despre Constantin Silvestri

Bookmark and Share
Publicat: miercuri, 13 Noiembrie 2019 , ora 13.30


Violonistul Brian Johnston a devenit membru al Orchestrei Simfonice din Bournemouth în 1962, în vremea în care Constantin Silvestri era dirijor principal al ansamblului. A fost invitat la evenimentul dedicat muzicianului nostru la King`s College din Londra în 2 noiembrie. Atunci i-a împărtășit colegei mele Andreea Kiseleff câteva amintiri despre o vizită în capitala noastră și despre colaborarea cu Silvestri la Bournemouth.

Am cântat și eu la București, prin 1990, într-o orchestră mică, am ținut niște cursuri la Conservator cu o lucrare camerală din repertoriul englez. Muzicienii erau foarte buni dar să cânte împreună într-o orchestră era foarte dificil. Una dintre cele mai bune lucrări ale lui Silvestri este Cvartetul de coarde nr.2 și îmi amintesc, acum vreo 10 ani am mers la Ambasadă și se cânta acolo. Este o lucrare magnifică, foarte dificilă.


Este extrem de interesantă oportunitatea unui dialog cu dvs., pentru că mulți dintre noi nu am avut ocazia de a-l cunoaște pe Silvestri.

Avea un caracter cu fațete diverse. Era un om extraordinar. Pentru el, muzica era lucrul cel mai important. Era foarte ancorat în spiritul muzicii. De asemenea, în ceea ce privește muzica engleză. Nu l-am uitat niciodată. Faptul că am văzut aici filmul despre el mi-a readus atâtea amintiri. Avea și umor. La început nu vorbea foarte bine limba engleză și nu înțelegeam întotdeauna ceea ce spune, dar lucra foarte în profunzime, de multe ori până în toiul nopții. Cunoștea foarte bine partiturile și sunetul orchestrei în ansamblul ei. Știa cum să-l obțină și știa ceea ce vrea de la muzică. Repeta foarte mult, dar fiecare concert era diferit. Îmi amintesc faptul că aveam în program o Simfonie de Brahms într-un turneu în nordul Angliei, iar înregistrarea cea mai lungă avea, față de cea mai scurtă, o diferență de durată de aproximativ 6 minute. Este foarte mult! Probabil diferența cea mai mare era în partea lentă, dar tot este mult! Unii ar fi putut crede că Silvestri nu era foarte bun, că era puțin amator, dar nu este deloc vorba despre asta. Repetitivitatea este inamicul muzicii, iar la el nu era cazul. Pentru mine a fost o plăcere să particip la acest eveniment Silvestri, să revăd câțiva oameni pe care nu-i mai întâlnisem demult, să urmăresc filmările cu Silvestri și filmul despre el și să vă întâlnesc pe dumneavoastră, cei sosiți aici, la Londra, de la București.


Interviu realizat de Andreea Kiseleff