Prezență exotică în cadrul seratelor de marți. În 6 martie, publicul prezent la Sala mică a Ateneului Român a avut ocazia să o asculte pe pianista taiwaneză Ting - I Lee grație clasării pe locul al II lea la prima ediție a Concursului Internațional de Pian Transilvania. Ting - I Lee studiază în prezent la Berlin, înainte însă de-a ajunge în Europa, pianista a mai studiat în țara natală la Taipei și în Statele Unite ale Americii la New York. Muziciana în vârstă de 24 de ani a participat la numeroase cursuri de măiestrie la Salzburg, Paris, Moscova, New York, Oxford, Nisa, Halle. Lucru care s-a și văzut în recitalul de aseară, prin tehnica pianistică afișată, prin dezinvoltura cu care a trecut de la un stil la altul, în cele 60 de minute ale recitalului, Ting - I Lee abordând lucrări de Mozart, Bach, Stravinski și Schubert. Despre experiența competiție brașovene și despre programul interpretat aseară, pianista din Taiwan a precizat:

" Orice competiție este grea. Am avut posibilitatea să mă cunosc mai bine, să-mi testez limitele. Nu am dorit neapărat să câștig ceva, am vrut să arăt cât de frumoasă, de impresionantă este muzica. Pentru mine muzica reprezintă o liniște adâncă în interiorul meu dar în același timp este ca un foc. Pare contrastant, pentru că îți dorești pe de-o parte să arăți, să dai totul, iar pe de altă parte își dorești să păstrezi ceva și pentru tine. În funcție de starea pe care o am, pot fi bucuroasă și atunci sunt fericită să cânt Mozart sau pot să fiu puțin melancolică și atunci mă simt bine să cânt Schubert, atunci simt cum muzica lui vorbește sufletului meu ... Această scenă este foarte frumoasă, sala are o acustică foarte bună și este decorată fermecător..."

Expresivă și inteligentă mi s-a părut pianista din Taiwan Ting - I Lee, impresionată de evoluția sa la București a fost și Cristina Sârbu - coordonatorul proiectului desfășurat de Filarmonica "George Enescu" în colaborare cu Radio România Muzical.

E o apariție foarte exotică. Mie mi s-a părut interesantă prin capacitatea de concentrare, pentru felul în care a găsit pentru fiecare lucrare, sonoritatea potrivită. Am avut uneori senzația că nu aceleași mâini cântă Mozart-ul și Stravinsky-ul și Schubert-ul și Bach-ul. Cred că pentru studenții noștri este un model, pentru că gândește muzica mult mai profund, mult mai atent și mult mai complex decât cred eu că se învață la noi. Școala din Berlin are aceste exigențe.