Acum: 17.05
Perpetuum mobile • Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55
Promo • Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

 

Apoi: 18.59
Promo RRM • Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

 


Interviuri

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 | 2007 | 2005 | 2004 |

AUDIO. Ramon Vargas - prima dată în România

Publicat: vineri, 13 Ianuarie 2017 , ora 11.24
 
Bookmark and Share

Prezent pentru prima dată în România, tenorul Ramon Vargas a fost invitat de Opera Națională București să cânte rolul Edgardo în producția lui Andrei Șerban cu Lucia di Lammermoor. Artistul mexican a cântat în seara premierei spectacolului pe scena bucureșteană, însă a putut fi ascultat și cu două zile înainte, în cadrul avanpremierei.

Între cele două spectacole l-am întâlnit pe Ramon Vargas în foyerul Operei, unde am stat de vorbă multă vreme, despre operă, Lucia și începuturi de carieră, între altele. O parte din dialogul nostru îl găsiți aici, restul urmează să fie difuzat în cadrul unei ediții speciale a emisiunii Interviurile Radio România Muzical.

Montarea cu Lucia di Lammermoor a lui Andrei Șerban ar putea fi descrisă și prin cuvântul atletic. Care au fost, pentru dumneavoastră, cele mai dificile lucruri pe care a trebuit să le realizați aici?

Cred că ideea lui Andrei Șerban este foarte teatrală, baza acestui spectacol este regia. Cred că este posibil să faci lucrurile pe care el le cere, deși nu este deloc ușor. El a găsit, însă, o echipă foarte frumoasă care poate face asta, pentru că nu toți cântăreții ar fi în stare. Pentru mine doar câteva momente au fost mai dificile, însă cred că cea mai solicitată a fost, de departe, soprana. Cred că montarea este foarte clară, puternică. Când vezi această producție înțelegi de ce Lucia înnebunește la final, de ce își pierde mințile - pentru că toată lumea o forțează, o împinge de la spate să facă lucruri pe care nu le vrea. E foarte clar ce se întâmplă.

Cum vi s-a părut acustica Sălii Operei bucureștene?

Cred că este bună. Mărimea sălii, faptul că ea este mare sau mică, nu înseamnă mereu că acustica va fi bună, asta nu are mereu legătură cu dimensiunile spațiului.

Vă adaptați cântatul în funcție de mărimea sălii? Totuși, a cânta aici și a cânta la Metropolitan, de exemplu, sunt chestiuni foarte diferite chiar și în sensul dimensiunilor.

Cânt la fel. Dar e drept că atunci când cânți în teatre mai mici ai posibilitatea de a face mai multe nuanțe, mai ales nuanțe mici, mai multe culori. În sensul acesta teatrele mari nu ajută nici vocea, nici dezvoltarea artei cântului. De altfel atunci când compozitorii scriau operele pe care le cântăm astăzi teatrele erau spații mult mai intime. Acum lucrurile stau cu totul diferit - trebuie să fim cu adevărat atleți, pentru că teatrele sunt mari, orchestrele sunt mult mai strălucitoare, instrumentele se acordează mai sus. Toate astea înseamnă că acum nouă, cântăreților, ne este mult mai greu să cântăm.
Interviu realizat de Irina Cristina Vasilescu