ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

AUDIO. RadiRo 2018 - Interviu cu pianistul Nelson Goerner

Bookmark and Share
Publicat: sâmbătă, 24 Noiembrie 2018 , ora 16.04

Artistul argentinian va fi solistul concertului de sâmbătă, 24 noiembrie, în Festivalul RadiRo.

Domnule Nelson Goerner, bun venit în RadiRo - festivalul internațional al orchestreor radio - ediția a patra! Pentru început, să spunem că Radio România păstrează în continuare câteva dintre înregistrările dumneavoastră din concerte, făcute în urmă cu ani buni. De fapt, recent am ascultat și am programat chiar spre difuzare o versiune memorabilă a Concertului în Sol Major de Maurice Ravel semnată de dumneavoastră pentru publicul de la Sala Radio în anul 2000. Cum vă reamintiți experiența de a fi prezent la București și de a cânta aici?

Ei bine, îmi reamintesc mereu experiența mea legată de București ca fiind una foarte prietenoasă și caldă. E un oraș pe care l-am vizitat în repetate rânduri. Cred că am fost pentru prima dată acolo chiar în 1991, dacă nu greșesc… Am revenit cu regularitate în București, timp de mulți ani. E un loc într-adevăr apropiat, foarte apropiat sufletului meu, foarte drag mie. Și abia aștept să revin după câțiva ani în care nu am mai cântat pentru publicul dvs.


Cum ați comenta această inițiativă a unui festival rezervat în exclusivitate ansamblurilor radio?

Mi se pare că e o inițiativă meritorie, pentru că eu cred în ea. Cred în ideile care au stat la baza concretizării ei…


E o permanentă provocare aceea de a face ca radioul să rămână mereu atractiv pentru pasionații zonei clasice. Pentru formarea dumneavoastră ca muzician, domnule Nelson Goerner, ce a însemnat radioul? Cum v-a influențat atât ca profesionist, dar și din perspectiva iubitorului de muzică?

Ca iubitor de muzică, aș spune că radioul a avut o influență enormă asupra dezvoltării mele. Pentru că prin intermediul radioului s-a întâmplat să ajung să cunosc nenumărate capodopere ale istoriei muzicii. Spre exemplu, îmi amintesc cu claritate momentul când am ascultat Sonata în si minor de Liszt, pentru întâia oară. S-a întâmplat asta într-o emisiune radiofonică! În Argentina, când eram adolescent! Dar am descoperit multe alte piese prin acest mijloc. Așa că eu consider că Radioul rămâne un instrument chiar unic pentru a face cunoscute marile creații ale muzicii clasice. De aceea spuneam că un festival construit în jurul ideii de Radio și a puterii sale de mediatizare, din pespectiva melomanilor pasionați de zona clasică din întreaga lume, mi se pare că e un gest extraodinar care a fost pus în practică.


Dar și ca muzician profesionist în mod sigur aveți multe amintiri legate de radio.

Evident, foarte multe, pentru că, pe parcursul anilor, concertele mele au fost transmise la radio în mod frecvent în multe țări și cred că este un lucru minunat pentru un artist să știe că atunci când este pe scenă nu cântă doar pentru oamenii care au cumpărat un bilet și stau acolo, ci ajunge la un public mult mai numeros, nu doar dintr-o singură țară, ci din multe altele. Așa se întâmplă, de exemplu, atunci când un concert este transmis prin Uniunea Europeană de Radio.


Sâmbătă, pe 24 noiembrie, veți fi protagonistul Concertului nr.24 de Mozart - o capodoperă cu profil unic, cu siguranță. Este singurul cu un final în minor dintre toate concertele de Mozart, un concert apreciat și admirat de Beethoven, dar și de autorii romantici precum Schumann sau Brahms. care este perspectiva dumneavoastră asupra lucrării? O considerați ca fiind pur clasică, o priviți drept romantică sau ambele etichete sunt eronate?

Cred că este o combinație puternică din amândouă și nu putem vorbi despre un stil în cazul acestei lucrări, pentru că este atât de unică, are foarte multe fațete, ceea ce o face greu de caracterizat. În schimb, pot înțelege foarte bine de ce a fost atât de mult apreciată de Schumann, Brahms, Beethoven. Pentru că deschide o cu totul altă lume, dacă o raportăm la cum erau concertele pentru pian înainte ca cel în do minor să fie compus. Este extrem de clar, devine foarte clar că deschide o nouă eră, în care drama devine foarte prezentă în concertul pentru pian. Înainte de asta, oricât de minunate ar fi fost, concertele pentru pian mizau pe un anumit tip de virtuozitate, în timp ce acest concert oferă abrupt, încă de la primele măsuri, cu totul altceva. Ceva mult mai profund, mult mai tragic. Iar tragedia nu era un lucru deloc comun în concertele lui Mozart, până la concertul în re minor.


Vă mai amintiți când ați cântat pentru prima oară Concertul nr.24 de Mozart?

Da, îmi amintesc foarte bine, pentru că eram student la Conservatorul de Muzică din Geneva și era planificat ca toți studenții Mariei Tippo să cânte toate concertele lui Mozart. Mie mi-a fost repartizat acesta și așa l-am descoperit și interpretat pentru prima dată.


Este aceasta prima dumneavoastră colaborare cu Orchestra Elveției Italiene și cu Vladimir Ashkenasy ca dirijor?

Nu, am cântat de câteva ori cu orchestra dar este prima mea apariție, prima mea întâlnire, de fapt, cu maestrul Vladimir Ashkenasy și abia aștept să se întâmple.


Când vine vorba despre Vladimir Ashkenasy - o legendă a muzicii timpului nostru - ce apreciați cel mai mult atunci când vine vorba de pianist, dar poate și de dirijor?

Cred că este cu adevărat unul dintre marii pianiști ai timpului nostru care stăpânește un repertoriu extrem de extins și din toate versiunile sale transpar integritatea, interpretarea minunată, sunetul… Mereu îmi vine în minte înregistrarea sa cu Studiile lui Chopin, de exemplu, care au devenit de referință pentru mulți ani și rămân încă pe aceeași poziție înaltă. Îmi amintesc, de asemenea, de un recital pe care l-a susținut aici, la Geneva, de acum mulți, mulți ani, când a interpretat câteva sonate de Beethoven și nr. 8 de Prokofiev, o seară care a fost absolut fantastică, prin forța etalată și simțul extraordinar al dramaturgiei muzicale. Este un muzician uriaș și sunt încântat că am ocazia de a cânta cu el.


În general, vă influențează în vreun fel locul unde urmează să cântați? Percepeți energia publicului din sală, spre exemplu, și are această energie un impact asupra dispoziției dumneavoastră interioare?

Este foarte dificil de anticipat, pentru că uneori mă duc într-un loc și habar nu am la ce să mă aștept din partea publicului sau în privința modului în care mă voi simți pe scenă. Nu am păreri preconcepute și se întâmplă să fiu foarte plăcut surprins sau mișcat exact atunci când mă aștept mai puțin. E foarte greu de spus dar știu câte ceva despre publicul român și cred că voi avea plăcerea să am în mijlocul lui mulți prieteni dragi pe care nu i-am văzut de foarte multă vreme, iar acest lucru este ceva foarte special pentru mine.


Cunoașteți muzicieni românia? Aveți prieteni printre ei?

Desigur. Am cântat de multe ori alături de dirijorul Horia Andreescu, care-mi este un prieten foarte drag. Cred că, dacă nu mă înșel, ultima dată când am fost în România am interpretat Concertul pentru mâna stângă de Ravel cu el ca dirijor. Îmi e de asemenea prieten drag Valentin Gheorghiu, pe care îl admir foarte mult, marele pianist. Am avut plăcerea să o am studentă pe Valentina Gheorghiu, fiica sa, la Geneva. Abia aștept să îmi întâlnesc toți prietenii și va fi un moment prețios pentru mine.


Acum, domnule Nelson Goerner, permiteți-mi, vă rog, să citez dintr-un interviu pe care l-ați acordat anterior. "Îl ador pe Schumann, și pe Brahms de asemenea, dar, din nou, există o importantă verigă pe care voi încerca să o explic. Dacă interpretezi Bach bine, asta te va ajuta întotdeauna să cânți Mendelssohn, Schumann, Brahms și chiar autori de după ei. În mod fundamental, Schumann și alți creatori romantici le-au datorat atât de mult clasicilor. Gândiți-vă la afecțiunea pe care toți acești extraordinari compozitori au avut-o pentru muzica lui Bach." Vă pot ruga să dezvoltați subiectul Johann Sebastian Bach, domnule Goerner? Dumneavoastră înșivă ați înregistrat numeroase opusuri romantice, nu și Bach însă sau nu încă.

Da, intenționez să o fac în viitor, dar cumva nu s-a întâmplat până acum pentru că deși este o muzică pe care am studiat-o în integralitate de-a lungul anilor, a fost o perioadă în care nu am interpretat Bach în public aproape deloc. Am simțit că nu eram pregătit, am simțit că încă trebuie să mă descopăr pe mine însumi în această muzică, să merg mai adânc în interiorul mesajului lui Bach. Nu eram pregătit și am așteptat o vreme. Am reînceput să interpretez lucrări de Bach în public doar de câțiva ani încoace, de aproximativ 4 sau 5 ani și în prezent o fac din ce în ce mai des. Probabil că va exista și o înregistrare la un moment dat dar, o spun din nou, îl consider părintele tuturor compozitorilor, el înglobează toată muzica ce a venit după el, fiind, de asemenea, o sinteză a artei sonore medievale. Așa că am simțit că am nevoie de timp, pe care mi l-am și luat, pentru a avansa în profunzimea sa, a muzicii sale.


Așadar, sperăm că vă vom putea asculta în viitor cântând Bach și la București!

Poate că va fi un bis Bach… chiar în 24 noiembrie.


Este profilul dumneavoastră discografic o oglindă fidelă a profilului repertorial pe care-l aveți? Pentru că presupun că nu sunteți singurul care decide ce muzică înregistrați, nu-i așa?

Aș spune că reflectă o parte dintre lucrările pe care le abordez, pentru că repertoriul meu în concerte este mult mai extins decât ai putea bănui doar ascultând discografia. De exemplu, Debussy este un caz special, pentru că la fel ca și în cazul lui Bach, vreme de mulți ani am simțit că nu sunt pregătit să-i interpretez lucrările și am avut nevoie de mult timp ca să îl absorb. Până la urmă acest lucru s-a întâmplat și a rezultat și un CD, așadar, discografia mea reflectă o parte a intereselor mele muzicale, o parte a pasiunilor mele, o parte din tot ceea ce am experimentat pe teren sonor. Însă, din nou, doar o parte.


Și există câteva proiecte discografice personale care vă sunt foarte dragi și pe care sperați să le concretizați? L-ați amintit deja pe Bach.

Da, Bach este unul dintre ele, dar asta nu se va întâmpla anul viitor, pentru că atunci voi înregistra pentru prima dată lucrările pentru pian solo ale lui Johannes Brahms, în special Sonata nr. 3 în fa minor împreună cu primul caiet al Variațiunilor de Paganini. Acesta este următorul meu proiect discografic.


"Magistral în Chopin, dincolo de orice semn al întrebării în Debussy, pianistul argentinian Nelson Goerner este unul dintre acei artiști discreți cu o carieră imensă.", consemna publicația Le Monde. Și să le reamintim ascultătorilor noștri că în 1999 dumneavoastră erați invitatul special al unui festival Chopin organizat de Radio România Muzical. Cum ați ajuns să vă apropiați de Chopin, domnule Goerner? Cum începe povestea dumneavoastră?

Povestea a început pe când eram un copil de 6 ani și am avut acces la înregistrările pe vinil, așa era atunci, ale lui Arthur Rubinstein, care interpreta toate Nocturnele de Chopin. Mai existau și alte compilații ale lui Rubinstein cântând Chopin, compilații intitulate "The Chopin I love". Erau un vals, o mazurcă, o baladă, o colecție de piese. Acestea erau de fapt printre primele înregistrări pe care le-am avut în mână și în urechi. Acolo a început totul. Apoi am petrecut nu mai știu câți ani din viața mea studiind lucrările sale, mereu cu aceeași senzație a fascinației, a plăcerii descoperirii, a pasiunii și multe alte lucruri pe care nu le pot caracteriza pentru că înseamnă atât de mult pentru mine.

Interviu realizat de Ștefan Costache