Domnule Pascal Rogé, înainte de toate, bun venit înapoi în România după o lungă perioadă de absenţă! Pe 21 iunie 2017, chiar de echinocţiu, veţi deschide, la Bucureşti, printr-un recital, un nou festival intitulat, shakespearian, "Visul unei nopţi de vară". Cum aţi primit invitaţia de a participa la acest festival şi ce v-a convins, în mod special, s-o acceptaţi?

Am avut numeroase motive! Invitaţia a venit de la o studentă şi prietenă a mea, Sânziana Mircea. Ne-am întâlnit pentru prima dată acum câţiva ani la un curs de măiestrie pe care îl susţineam. Este un muzician extrem de talentat şi mereu mi-a făcut plăcere să o ascult, să o îndrum şi să schimbăm idei cu privire la interpretare. Recent, mi-a spus că are posibilitatea de a mă invita în cadrul acestui festival şi am fost foarte încântat să accept invitaţia. De ce? Din multe motive. România a fost mereu o ţară foarte dragă pentru mine, încă din 1967, când am câştigat locul al V-lea în cadrul Concursului Internaţional "George Enescu". Aveam doar 15 ani pe atunci, era prima mea competiţie, prima dată când mă aflam într-un astfel de context, prima dată în afara Franţei şi păstrez amintiri minunate cu privire la publicul român, la concursul în sine, la tot ce s-a întâmplat atunci. Au fost nişte momente extraordinare! Cred că ulterior m-am întors o singură dată la Bucureşti dar nu îmi mai amintesc acum câţi ani, am venit pentru un recital, aşa că acum va fi doar cea de-a treia mea vizită la Bucureşti. Şi sunt foarte fericit că mă întorc aici şi că mă reîntâlnesc cu acest public fantastic. Abia aştept!

Cât de important s-a dovedit pentru cariera dumneavoastră faptul că aţi fost unul dintre laureaţii Concursului Enescu?

Fiind prima mea experienţă pe planul competiţiilor internaţionale, totul mi se părea foarte nou. Am ajuns, spre surprinderea mea, în finală, câştigând şi un premiu, eram extrem de tânăr dar această reuşită m-a ajutat enorm. Mi-a conferit încredere în sine, ocazia de a întâlni mulţi tineri interpreţi de aceeaşi vârstă cu mine. Mi-l amintesc pe câştigătorul acelei ediţii, Radu Lupu, din acel moment suntem foarte buni prieteni şi ne urmărim reciproc carierele. De asemenea, pe parcursul Concursului Enescu am întâlnit-o pe Nadia Boulanger, care era în juriu şi care mai târziu mi-a devenit îndrumătoare. O mare, mare doamnă! Da, a fost o etapă extrem de importantă în viaţa mea şi mă bucur tare mult că în 2018 mă voi reîntoarce în cadrul acestei competiţii pentru a oferi un recital. Acela va fi, de asemenea, un alt eveniment important.

Aşadar, experienţa participării la Concursul "Enescu" s-a dovedit una foarte valoroasă, şi pentru dvs. Acum vă propun să vorbim, domnule Pascal Rogé, despre lucrările pe care le-aţi reunit în programul recitalului din 21 iunie - unul consistent, cu opusuri de Eric Satie, Maurice Ravel, Francis Polenc şi Claude Debussy. Cum ne-aţi descrie structura, arhitectura lui?

Ei bine, în mod evident este un recital dedicat compozitorilor francezi, cei menţionaţi fiind şi autorii mei muzicali favoriţi. Îi cânt din ce în ce mai mult, am înregistrat cele mai multe lucrări de Poulenc, Debussy şi Ravel. Aşa că vorbim despre o muzică extrem de familiară în ceea ce mă priveşte. O iubesc, aproape că m-am născut cu ea, pentru că profesorii mei de la Conservatorul din Paris aveau legături apropiate cu acei compozitori; se întâmpla, fireşte, cu mult timp înainte de mine, dar era ca un fel de tradiţie, am auzit multe despre asta, despre muzica franceză, despre tradiţia componistică şi interpretativă a Franţei; aşa că pentru mine reprezintă o chestiune legată de anii copilăriei, tot acest repertoriu specific. Mi se pare esenţial să fie aduse în atenţia publicului şi altfel de genuri ale zonei clasice, mai diferite, iar opusurile despre care discutăm sunt mai puţin obişnuite decât să asculţi Chopin sau Schumann. Mi se pare că propun o altă viziune asupra muzicii, un altfel de poezie, aduc ceva din cultura franceză şi din spiritul peisajului rural al Franţei, din parfumul acestui spaţiu. Sunt, deci, încântat că voi prezenta toate aceste lucrări melomanilor bucureşteni.

Şi ultima întrebare, domnule Pasca Rogé: ne puteţi spune ce aşteptări aveţi de la recitalul şi de la această reîntâlnire cu publicul român?