ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Cronici Înapoi

AUDIO. O echipă de vis - Sebastian Burneci și Simona Strungaru

Bookmark and Share
Publicat: joi, 8 Februarie 2018 , ora 15.13

 

...împreună cu colaboratorii lor și Orchestra de Cameră Radio ne-au oferit aseară poate unul dintre cele mai frumoase și intense concerte ale stagiunii - muzică semnată de trompetistul solist al Big Band-ului Radio, cu excepția unui standard de Thelonius Monk, în aranjamentul orchestral și sub conducerea Simonei Strungaru, un nume pe care îl descoperim cu mare încântare. Pot spune despre cei doi, că sunt demni urmași ai principiilor lui Gunther Schuller, fondatorul "Jazz and Classical Music Society" la New York în anii 50. Lui îi datorăm termenul third stream, care unește într-un curent muzica clasică și jazz-ul, mai exact tehnicile de compoziție aferente.

"Unspoken" și-a numit Sebastia Burneci acest proiect, în pledoaria sa de a nu mai cataloga un stil sau altul și a ne bucura de muzica în sine. Și totuși ar fi păcat să păstrăm tăcerea, după o asemenea desfășurare de forțe, după o asemenea calitate a actului muzical, după atâta emoție transmisă cu o asemenea generozitate.

"N-am putut să-mi strâng zâmbetul înapoi. A trebuit să râd tot timpul. A fost extrem de energizant! Foarte frumos, emoționant! Mi-a plăcut 100%!"

"Sunt instrumente și oameni foarte pricepuți și n-au cum să nu transmită emoție! Mitrea Irina. Sunt programator."

Nu discutăm aici performanța interpretativă a solistului, impecabilă, demnă de disc (de-altfel concertul va fi lansat pe disc, sperăm cât de curând), cu nimic mai prejos decât ceea ce putem asculta sub semnătura lui Chris Botti, și chiar la un moment dat sugerând ceva din anvergura norvegianului Nils Petter Molvær. Comparațiile nu diminuează cu nimic personalitatea individuală a artistului, doar îl plasează într-un context fericit. Am admirat compozițiile pe care le semnează atât de inspirat, de firesc, într-o alternanță care nu obosește, prezentând mereu o altă idee muzicală - și cele cu substrat liric au fost absolut cuceritoare. Este un liric, de-altfel Sebastian Burneci, mult mai bine pus în valoare de sunetul cald al orchestrei clasice.

Desigur au contat enorm aranjamentele semnate Simona Strungaru, care ne-a condus încă de la prima piesă în lumea muzicii de film (ea compune, de-altfel, muzică de film) sau ne-a condus pe filiera modală a simfonismului de secol XX, pentru ca la final, în piesa de început reluată ca bis, să mixeze discursul acustic cu tehnicile moderne electronice. A existat în egală măsură și un echilibru între orchestra clasică și combo-ul de jazz (îi numim aici alături de Sebastian Burneci la trompetă și fluegelhorn, pe bulgarii Teodor Petkov la pian, Mihail Ivanov - contrabas, și pe uluitorul Borislav Petro - baterie), fiecare având rezervate momente de bravură, dar și dialoguri luxuriante. Au fuzionat toți acești muzicieni, s-au sincronizat la nivelul unei expresivități care a avut darul de a ne duce în acel loc miraculos al "frumuseții absolute", expresie pronunțată de solist pe scenă.

Mai mult decât atât, dincolo de ceea ce a prezentat afișul, Sebastian Burneci ne-a oferit surpriza de a-i invita în concert pe saxofonistul Cristian Soleanu și pe Cezar Cazanoi la flaut, ultimul într-o piesă de inspirație folclorică, acompaniată subtil de o percuție libaneză, de-altfel minunat pusă în pagină. Am admirat desigur și Orchestra de Cameră Radio care a răspuns, de fapt a vibrat, foarte frumos în fața acestei muzici. Nu cred că greșesc dacă afirm faptul că am asistat miercuri seara la un eveniment muzical demn de marile săli de concerte și marile festivaluri de jazz ale lumii, sau altfel spus, ne-am simțit conectați la linia întâi a jazzului mondial. Iar publicul a reacționat pe măsură, așa cum l-am văzut la concertele susținute pe aceeași scenă de Brad Mehldau, Ravi Coltrane, Avishai Cohen sau Dhafer Youssef.

"Am asista la un spectacol deosebit, ritmat și melodios, iar partea finală cu muzica populară a fost excepțională! Flautul acela parcă era un bucium. Și vreau să mai vin la asemenea spectacole! Plăcut urechii. Nu trebuie să fii specialist sau meloman. Când vii, te umple de bucurie. Asculți o muzică foarte plăcută. Caraman George - fost inginer, pensionar."

"A fost ceva absolut senzațional! Incredibil! Mi-aș dori foarte mult ca dirijoarea să-și tipărească versiunea orchestrației din această seară și să candideze la Uniunea Compozitorilor din România. Nume tinere, oameni tineri, extrem de creativi, extrem de muncitori, extrem de serioși care au spus o poveste incredibilă! Mihaela Anghel - profesor de pian."

 

Reportaj realizat de Marina Nedelcu