Pianista concertează pe 19 şi 20 aprilie în compania Orchestrei Filarmonicii "George Enescu", dirijată de Christian Badea, iar pe 21 aprilie va avea un recital intitulat "Seara vieneză"

Am plăcerea să vă anunț că astăzi invitată la Perpetuum mobile, în studioul Radio România Muzical, este Luiza Borac. Bine ați venit!

Bine v-am găsit!

Luiza Borac, în această săptămână - trei prezențe scenice în trei seri consecutive la Ateneul Român. Cum este acestă experiență? Dificilă sau nu?

Este, bineînțeles, solicitant pentru un artist să fie trei seri consecutive pe scenă, dar sunt trei concerte minunate. Aș dori să invit cu multă căldură publicul sub cupola Ateneului, vom fi în Viena. Concertul Imperial de Beethoven a fost cântat în primă audiție în Viena, 1811, iar apoi seara de recital, tot la Viena - o seară vieneză, cu lucrări de compozitori și pianiști care au trăit, au compus și au concertat în Viena.

Haideți să vorbim în primul rând de concertul pe care-l veți susține sub bagheta lui Christian Badea alături de Orchestra Filarmonicii "George Enescu". Cum spuneați, interpretați Concertul nr.5 de Beethoven, Imperialul. Cum e colaborarea cu Christian Badea?

Am avut bucuria repetiției azi dimineață; a fost un moment deosebit. În primul rând, sunt foarte fericită să cânt din nou cu Orchestra Filarmonicii "George Enescu". Este o orchestră de nivel internațional și această lucrare bineînțeles că o au în repertoriu, o cântă cu mare experiență, cu mare entuziasm și cu atât mai mult dirijorul de renume mondial, Christian Badea, un dirijor experimentat și cred că simțim la fel partitura. A fost o repetiție de bun augur; sper și cred că vor fi două concerte deosebite.

Imperialul de Beethoven. Cum este pentru un artist să interpreteze o partitură arhicunoscută? Ce probleme vă pune această partitură, pe care o știm în atâtea variante?

Este foarte cunoscut, însă genialitatea acestei lucrări permite fiecărui interpret o viziune personală. Contextul acestei muzici este contextul simfoniei Eroica, contextul variațiunilor Eroica, este tonalitatea mi bemol major, care poate imagina un dialog al creatorului cu omul slab, dar nu un dialog ca în Concertul nr.1 de Brahms, de exemplu, o Golgotă a pianistului, ci o muzică generoasă, înălțătoare, de o exuberanță deosebită și o sensibilitate aparte.

Cred că vă veți exprima foarte bine aceste idei pe clapele pianului în serile de joi și vineri...

Voi încerca.

... eu sunt sunt sigur. Așadar, va fi Imperialul și concertul va fi completat cu Simfonia a II-a de Rahmaninov.

Vă propun un respiro muzical, o primă parte din Concertino în stil clasic de Lipatti - o înregistrare pe care ați realizat-o cu Academia Saint Martin in the Fields. Vă mai aduceți aminte despre aceste înregistrări? Cum au fost? Care a fost colaborarea cu această renumită orchestră?

Au fost momente magice, pentru că orchestra a fost de la primele secunde conectată la această muzică. Ei nu au studiat partitura în prealabil; au primit în ziua înregistrării aceste partiruri și au fost electrizați de spiritul acestei muzici, de talentul imens al lui Dinu Lipatti, al compozitorului Dinu Lipatti. De la primul sunet a fost ceva cu totul deosebit. Chiar şi în pauzele de înregistrare nu se vorbea decât despre muzica lui Lipatti. De altfel s-a înregistrat în câteva ore și a mers totul foarte ușor. A fost, într-adevăr, o onoare să cânt cu ei (Academia Saint Martin in the Fields), am fost uluită de felul în care au receptat muzica lui Lipatti, au înțeles-o - în frunte cu dirijorul Jaime Martin, care fusese prezent la Festivalul Enescu şi era deci foarte familiarizat cu muzica românească. Au cântat-o extraordinar și m-am bucurat cu atât mai mult cu cât discul a primit aprecieri și premii internaționale de excepție. Și cred că asta se datorează spiritului lui Dinu Lipatti, care ne-a influenţat și ne-a ajutat în această înregistrare. Muzica sa prin interpretarea noastră a primit cinci stele de la BBC Music Magazin; a primit un total de optsprezece stele - de trei ori câte șase stele - de la revista cea mai importantă în Germania, Piano News; a fost discul lunii la International Records Review ș.a.m.d. A fost un moment deosebit!

Sunteți unul dintre promotorii activi ai muzicii lui Lipatti. Ce vă motivează în acest sens?

Cred că Dinu Lipatti este, alături de George Enescu, una dintre cărțile noastre de vizită cele mai senzaționale. Cultura poporului nostru este prin aceste două nume - George Enescu și Dinu Lipatti - fără egal în lume. Am avut fericirea să cânt în anul în care s-au sărbătorit 100 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti; a fost un turneu organizat cu efortul foarte multor oameni de bine din afara României, ca Societatea româno-germană din Heidelberg - un turneu de 30 de concerte dedicate memoriei lui Dinu Lipatti. Peste tot au fost momente emoționante! Lumea venea cu discuri vechi să mi le arate, că aşa l-au ascultat prima oară pe Dinu Lipatti. Deci, peste tot unde acest pianist a concertat, a lăsat o amintire de neșters, o impresie de o profunzime incredibilă.

Haideți să vorbim și despre seara vieneză; este seara de sâmbătă (21 aprilie) - un recital Luiza Borac intitulat "Seară vieneză". De ce?

Ideea a pornit din mai multe direcții. Una dintre ele este cel mai recent disc, Inspirations&Dreams. Acolo am înregistrat două valsuri din copilăria lui George Enescu. Sunt, bineînțeles, lucrări scrise de un copil, dar scrise de un copil de geniu, la cinci ani și jumătate, prin valoarea acestor lucrări cumparabil cu geniul lui Mozart în lucrările scrise de la această vârstă. Mozart, în 1791, la Viena, în ultimul an de viață (35, 36 de ani), a fost abordat de un tânăr talentat, Benedikt Schack. A devenit unul din cei mai apropiați prieteni, care a fost până în ultima clipă alături de Mozart și era și un talentat cântăreț. Mozart a fost atât de impresionat de el încât i-a dat rolul Tamino în premiera operei Flautul fermecat în Viena. În creația acestui Benedikt Schack există și un fel de operetă în care Mozart a găsit o temă care i-a plăcut foarte mult, Femeia este cel mai minunat lucru, iar pe această temă Mozart a compus ultima sa lucrare pentru pian solo, Variațiuni pe această temă.

Pe care o veți interpreta...

Pe care o voi interpreta în seara de sâmbătă. Și am alăturat acestor variațiuni lucrări scrise în acest context vienez. De pildă Schubert care era un invitat foarte prețuit în cercurile aristocratice din Viena. El avea o apariție mai timidă, față de baronul Von Ernst şi cercul de prieteni care erau mai atrăgători, însă Schubert cânta la pian dansuri germane, iar aristocrația vieneză iubea acest lucru. Din setul acesta destul de larg de dansuri germane am ales un opus pe care îl voi cânta după Variațiunile de Mozart. Apoi, înainte de pauză, iarăși două lucrări de Schubert, două Impromptu op.90, nr.2 și 3. Iar după pauză, lumea vieneză din anii începutului de secol XX, lucrări de pianiști din epoca aceea extraordinară - Leopold Godowski; bineînțeles, nu putea să lipsească o lucrare de Johann Strauss într-o seară vieneză - o transcripție extraordinară făcută de un pianist de mare talent, Ernest von Dohnanyi și o transcripție de Serghei Rahmaninov a unei lucrări de Fritz Kreisler.

Deci, iată o seară vieneză foarte ofertantă pentru publicul bucureștean. Știu că în aceste seri se vor pune în vânzare și discurile dumneavoastră. despre ce e vorba?

Da. Mulțumesc foarte mult Editurii Humanitas care va fi prezentă cu o gamă foarte largă a producțiilor discografice ale mele din ultimii ani. De asemenea, Chants Nostalgique - un disc care onorează muzica lui Constantin Silvestri, precum și arta tenorului Ion Buzea. Discurile de Lipatti, Enescu, bineînțeles. Și, cea mai recentă apariție, Inspirations&Dreams. Vor fi acolo în fiecare seară - trei seri la rând - și voi avea astfel ocazia să pot să semnez discurile.

Deci aveți și o sesiune de autografe.

Da, foarte important.

După aceste trei seri de la Ateneul Român, ce urmează pentru Luiza Borac?

Este un an care continuă această serie de concerte dedicate programului vienez. deci, urmează încă în mai multe orașe acest program. Mă bucur foarte mult să pot să prezint acest program pentru că este un program extraordinar, care descrie foarte mult creația compozitorilor și legătura lor cu spiritul vienez.

Așadar, o invitație pentru ascultătorii noștri care vor să vină la concertele Luizei Borac. De ce ar veni la aceste concerte?

În primul rând, pentru că este muzica pe care o iubim toți. În al doilea rând, într-un lăcaș de cultură ca Ateneul, alături de Filarmonica "George Enescu", în spiritul lui Enescu - un program care are foarte mult legătură cu muzica sa. Eu mă bucur să întâlnesc pe toți care vin - prieteni vechi, prieteni noi, fani.

Și, să nu uităm, sesiunea de autografe pe discurile dumneavoastră!