Acum: 21.00
Scena europeană • Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30
Sunete contemporane • Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.

 

Apoi: 0.00
Adagietto • În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

 


Interviuri

Arhivă : 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 | 2007 | 2005 | 2004 |

AUDIO. Interviu cu soprana Brigitta Kele

Publicat: marți, 29 Noiembrie 2016 , ora 16.34
 
Bookmark and Share

Brigitta Kele, un debut pe scena Teatrului « Metropolitan » din New York este o șansă formidabilă, un rezultat al unor succese prealabile, o confirmare și un scop pentru mai toți artiștii de operă. Care dintre aceste semnificații definește cel mai bine debutul tău la MET de acum?

Cred că toate cele pe care le-ați enumerate, laolaltă. Este, bineînțeles, în primul rând o mare șansă de a fi aici pentru viitor, pentru că MET este unul din cele mai însemnate teatre din lume. Vin agenți foarte importanți, vin directori, scenografi, regizori. Și este întotdeauna foarte important să te audă cineva.


E, clar, o șansă, dar în același timp și un rezultat al unor succese pe care le-ai obținut înainte. Care au fost cele mai importante succese care crezi că te-au recomandat pentru debutul de acum de la MET?

Eu nu pot să spun că am avut foarte multe puncte importante în carieră, din 2011, de când am ajuns la Dusseldorf. Poarta, cred că a fost totuși anul 2012, Opera « Bastille » din Paris. Acela cred că a fost momentul cel mai important …


…trambulina pentru New York…

… și pentru toate cele care au urmat. După 2012, am mai avut o invitație la « Bastille » peste doi ani și, de asemeni, contracte la Avignon, la Strasbourg… datorită aceluiași succes de la Paris.


Practic, când ai semnat contractul pentru MET?

Concret, acum doi ani, la Strasbourg, unde mă aflam pentru producția operei « L'amico Fritz » de Mascagni - în care am cântat cu Teodor Ilincăi. Atunci, doamna Luiza Petrov, agenta mea, mi-a spus: "Nici nu știi cine a fost aici, în seara asta, de premieră! D-na Eva Wagner, consilier artistic la Teatrul « Metropolitan », care te-a ascultat." Ziua următoare m-a sunat doamna Luiza Petrov și mi-a spus că am primit contractul.


Spune-mi, consideri că rolul Musetta este capabil să te evidențieze astfel încât povestea ta cu MET-ul să continue și în stagiunile viitoare?

Da, cred că da. Eu chiar mă bucur că am cântat acum Musetta și nu un rol mai mare pentru că este un rol scurt - ca și întindere pe parcursul operei - și nu mă obosește așa de mult cum m-ar fi obosit de pildă un rol ca Manon Lescaut. Dar, în același timp, Musetta este fascinantă, e strălucitoare, e un rol care avantajează orice soprană. Iar publicul o place în mod special.


Toată lumea așteaptă valsul Musettei din actul al II-lea, nu?

Da. E un moment foarte îndrăgit de public. Tot actul al II-lea, de fapt.

Și în regia lui Zeffirelli, la MET, este chiar foarte frumos.

Da, toată lumea spune: că cea mai frumoasă parte este, totuși, actul al II-lea. Este pus în scenă extraordinar de frumos, într-adevăr, te copleșește! Și cred că am reușit să cânt bine valsul, de fiecare dată. Cu toate că în general consider rolul Mimi mai aproape de sufletul meu dar și de vocea mea.Îl și cânt de zece ani, în timp ce rolul Musetta, îl fac doar pentru a a treia oară. Dar mă bucur foarte mult că am început cu el, aici.


Scena, acustica sălii, colegii de distribuție … cum ți s-au părut?

E ceva de vis să cânți pe scena Teatrului « Metropolitan ». Toată lumea te ajută. Singura problemă a fost că eu nu am avut deloc repetiții pe scena mare, fiindcă această producție era deja în curs; și nu am lucrat deci, decât în sala de repetiție; concret, am avut patru repetiții în patru zile…


… și niciuna în sala de spectacol.

Da, și niciuna pe scena mare. Fapt pentru care m-am îngrijorat puțin. Și cu costumele a fost o poveste…


Rochia din actul al II-lea este foarte frumoasă!

Foarte frumoasă, dar foarte mare și foarte grea. Este o catifea amplă, de câteva kilograme.


Și, ca să-ți fie și mai greu, ai de purtat și o pălărie, nu?

Da. Și trebuie să mă urc pe un scaun, de acolo, mai sus … Sunt multe momente de acțiune pentru Musetta, care are de făcut multe mișcări…și, de fiecare dată simt că rochia nu mă lasă să fiu destul de liberă și că se poate întâmpla orice pe scenă. La primul spectacol, am și ratat intrarea din tabloul cu Momus. Trebuia să intru în restaurant și n-am apucat să ajung unde trebuie. Bine, am rezolvat într-un fel, așa cum am putut…


Deci, a fost cu mari emoții primul spectacol.

A fost cu mari emoții. Dar, am sperat și am crezut totuși că va fi foarte bine.

Și... așa a fost !

Toți m-au ajutat!


Ai doi colegi de distribuție, deja vedete: soprana letonă Kristine Opolais și tenorul polonez Piotr Beczala. Cum s-au comportat cu tine?

Sunt foarte, foarte drăguți! Foarte amabili. Cu Piotr Beczala cântasem și la Paris. Ne știam. Dar și Kristine a fost foarte drăguță cu mine, am povestit, am râs mult… nu am avut probleme. A fost foarte plăcută și perioada de repetiții, precum este acum și fiecare spectacol.


Dar, dincolo de faptul că a cânta la MET este o experiență colosală - și, bineînțeles, o importantă confirmare - simți că a fost totodată și un prilej de a învăța ceva ? De la dirijor, de la colegi… de a învăța, efectiv ?

Da, cum să nu. Musetta este o provocare. O mare provocare, mai ales pentru soprane care în primul rând cântă Mimi, așa ca mine. Pentru că e total altceva: și ritmic, și vocal. Are țesătură înaltă, cu multe mișcări în același timp pe scenă, ceea ce e destul de dificil. Eu am lucrat direct cu Marco Armiliato și pianistul. Și, m-am bucurat foarte mult când am văzut că nu erau multe de corectat. Marco Armiliato e un dirijor extraordinar, e foarte drăguț și a fost de fapt mulțumit de mine, din primul moment.


După « Boema », ce urmează la MET ? Vreau să aflu !

Mai am un contract cu rolul Musettei și pentru stagiunea viitoare, în septembrie. Ambele contracte au fost semnate de la început. Iar doamna Luiza Petrov mi-a spus că am făcut o impresie foarte bună, de la director până la regizor, așa că sper să mai fie în viitor.

Mi-ai spus că te-au invitat să dai și un interviu la un moment dat pentru Radio Metropolitan.

Da, acum două-trei zile am fost și la radio. M-au întrebat puțin despre cariera mea, unde am început, când, cum, ce roluri am cântat, cum mă simt eu în rolul Musettei…


… au fost, deci, semne foarte bune. Și după MET, ce urmează în această stagiune pentru tine?

Mă întorc la Dusseldorf la sfârșitul lunii ianuarie - unde am zece spectacole cu rolul Donna Elvira din opera « Don Giovanni », câteva spectacole cu Liu din opera « Turandot » și câteva cu rolul Micaela din opera « Carmen » - iar la sfârșitul lunii aprilie, mă așteaptă din nou spectacole la Strasbourg, cu rolul Nedda din opera « Paiațe » de Leoncavallo.


Nedda a fost de fapt rolul care ți-a purtat noroc pentru MET, nu?

Sigur. A fost rolul pe care l-am cântat la Paris, în 2012, când soprana Inva Mula și-a anulat contractul.


Deci, aceea a fost marea ta șansă și, ai spus ceva mai devreme, momentul care te-a propulsat spre stagiunea actuală de la MET. Simți că datorezi cuiva cuvinte de mulțumire în această etapă a carierei tale?

Da. În primul rând, pentru această șansă să fiu aici, mulțumesc foarte mult doamnei Luiza Petrov, care mă susține în fiecare moment. Apoi, mulțumesc tuturor celor care m-au creat ca artistă: Laviniei Cherecheș în primul rând, tuturor celor care m-au ajutat și m-au educat în toate privințele - muzical și ca artistă - de la Opera Maghiară din Cluj, în special lui Gyorgy Selmeczi - compozitor, dirijor, și regizor, cel care m-a ajutat foarte mult să devin un foarte bun actor - și pianistei Nagy Ibolya, cu care am lucrat foarte mult la Opera Maghiară. Și după aceea, mulțumesc tuturor celor care sunt lângă mine, sufletește…


Te rog, pe această listă să ne adaugi și pe noi - Radio România Muzical. Suntem alături de tine și îți urăm mult succes în continuare.

Vă mulțumesc foarte, foarte mult pentru acest interviu și mi-a făcut o deosebită plăcere să vorbim.

Interviu realizat de Luminița Arvunescu