ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Răzvan Popovici - Invitatul lui Gabriel Marica la Perpetuum Mobile din 30 octombrie 2019

Bookmark and Share
Publicat: joi, 31 Octombrie 2019 , ora 12.51


În studioul Radio România Muzical este violistul Răzvan Popovici, care este și directorul Festivalului SoNoRo. Bine ai venit!

Bine te-am găsit!


Răzvan, am auzit spunându-se că luna noiembrie este luna SoNoRo.

Exact.


Este așa?

Așa este.


De 14 ani...

Da, ne apropiem razant de ediția următoare, ediția 15.


Personal, eu sunt foarte interesat de temele voastre, care în ultimii ani sunt umoristice, interesante, afișul este foarte vesel... Ce ne-ați pregătit pentru acest an?

Am continuat un pic, așa cum ai zis, o direcție, zic eu, binevenită a festivalului, de a aduce nu doar frumusețe în viețile oamenilor, dar și un pic de surpriză, de bucurie, de neașteptat. Cred că unul dintre lucrurile pe care am reușit noi să le facem atât de bine a fost prin prisma faptului că nu ne-am luat foarte mult în serios... Evident, ce facem e calitate de cea mai înaltă clasă, dar când reușești un pic să te privești cu distanță și să vezi care ție locul întâi în oraș, după aceea în țară, după aceea în lume ș.a.m.d.


... să ai simțul umorului, de fapt.

Exact. Și, oricum, toată muzica bună are un dram de umor, chiar mare. Beethoven, Brahms, Prokofiev... foarte mulți. În ultimii ani am avut niște teme foarte incitante în ceea ce privește planificarea unor programe extrem de interesante, neobișnuite, dar și pline de umor. Evident, Hide & seek este exemplul cel mai bun, când practic ne-am jucat, nu doar muzical, de-a v-ați ascunselea prin București și alte orașe din țară. Iar în acest an, da, Dada este titlul festivalului.


Bănuiesc că tema aceasta n-ați ales-o ca Tristan Tzara, care a înfipt creionul în Larousse, nu?

Nu.


Dadaismul de fapt se presupune că așa s-ar fi născut, ca titlu al curentului; Tristan Tzara, cel în jurul căruia s-au coagulat mai mutte personalitati, ar fi înfipt un creion în Larousse și acesta s-a oprit în fața onomatopeii "dada" și asta a fost titlul curentului.

În plus, pe vremea aia exista un săpun elvețian numit chiar dada. Sunt mai multe povești.


Mai multe povești despre această perioadă și acest frumos curent, până la urmă.

Da, și chiar povestea asta cu săpunul este simpatică, ne-a inspirat să-i dăm un titlu concertului de la ASE, din splendida aulă a ASE-ului, Soap opera se va numi. Și am combinat piese extrem de frumoase și potrivite cu festivalul, ale lui Strauss, Gluck și Rossini, iar între ele, evident, momente dadaiste. Eu voi avea curajul dar, sper, și inspirația să citesc câteva fragmente din celebra ursonata a lui Kurt Schwitters, marele dadaist german. Și apoi, alți cinci dintre muzicieni vor cânta Brigada de fier a lui Schoenberg; Schoenberg dorea să arate publicului că poate compune un vals mai frumos decât Strauss, și ce a ieșit este chiar o mare nebunie


Interpretări inedite, spații neconvenționale... pe 5 noiembrie vă aflați la Sala Radio.

Exact, de-abia aștept!


Să înțeleg că și acesta va fi un spectacol muzical neconvențional, nu? Sau nonconformist.

În primul rând titlul este inspirat chiar dintr-unul dintre momentele extraordinare ale lui Cabaret "Voltaire" fffFFForte, va începe foarte, foarte liniștit și calm cu o piesă a lui Erik Satie - O piesă în formă de pară, pentru că și Satie s-a ajucat foarte mult cu muzica cât și cu cuvintele, și vom termina cu Sacre du printemps, deci foarte, foarte tare, cu Stravinski, într-o versiune splendită pentru doi pianiști, pian la patru mâini. Și, pe lângă Diana Ketler, director artistic al festivalului, îl avem pe marele Enrico Pace pentru prima dată în festival.


Foarte frumos. În afară de București, unde mai poate fi ascultat și văzut Festivalul SoNoRo?

Ultimul concert în București va avea loc duminică, pe 10 noiembrie la Ateneul Român, după care plecăm la Sibiu - 11,12, trei concerte, Teatrul Thalia, Forumul german și Biblioteca Astra (acest splendid spațiu baroc din centrul Sibiului). Terminăm festivalul la Cluj, de data aceasta cu cinci zile chiar - șase concerte în cinci zile. Extindem deliberat festivalul și la Cluj, un de de obicei făceam patru concerte, pentru că acolo e o efervescență extraordinară și se potrivește foarte mult cu spiritul nostru relativ plin de viață și continuă foarte bine ceea ce se întâmplă la București.


(...)

Răzvan Popovici în studio, Răzvan Popovici și in această înregistrare. Te rog să-mi spui despre ce este vorba? A fost un fragment dintr-un duo...

Exact. De fapt, două duouri ale lui Bela Bartok, două duouri pentru două viori aranjate pentru două viole... și a fost o parte a ultimului nostru disc, Rhapsodie Roumaine, pe care l-am lansat anul trecut la Viena și care a onorat "onorabil" Centenarul Marii Uniri; a fost omagiul nostru pentru centenar.


Pregătiți și alte proiecte discografice?

Da, chiar am înfăptuit jumătate din el la Munchen. Colaborarea de ani de zile cu Radiodifuziunea Bavareză și casa de discuri Solo Musica Sony a fost întotdeauna o colaborare de succes. Pregătim un disc cu piese timpurii ale lui George Enescu. Anul trecut, cu discul acesta Rhapsodie Roumaine - Bartok, Enescu - zic eu că am făcut lucruri extraordinare și, de ce nu, câteva piese nu cântate foarte des, printre care acest prim cvintet al lui George Enescu, cu pian, înregistrat cred că o dată și pe care l-a compus la 15 ani și l-a dedicat profesorului lui, Martin Pierre Marsick. Iar pe disc, în afară de câteva miniaturi, Gilles Apap și Diana Ketler vor interpretat Impressions d'enfance. Discul se va numi, evident, Impressions d'enfance. Sper să ne iasă și o grafică frumoasă, spre să fie o înregistrare reușită. Din păcate nu am putut face totul dintr-una, așa că anul viitor vom înregistra... mai precis Gilles și Diana vor înregistra partea a doua a acestuia și va fi mai mult decât probabil gata la SoNoRo; deci, discul oficial al ediției a 15-a.


Revenim la SoNoRo - ediția a 14-a. Deschiderea va avea loc vineri, 1 noiembrie, la Palatul Cotroceni.

Da. Greu de crezut, dar în două zile.


Și ce aveți pe afișul acelui eveniment?

Evident, cum majoritatea dadaiștilor vin de pe plaiurile Moldovei, vom începe în mod neobișnuit sau poate de la sine înțeles festivalul cu Balada lui Ciprian Porumbescu. Și cred că toată lunea abia așteaptă s-o asculte pe Mihaela Martin înterpretând Balada la Palatul Cotroceni. E pentru prima dată când planificăm piesa în festival, deci va fi, zic eu, un început inedit, evident cu dadaiștii în subconștient. După care, Diana Ketler va interpreta extraordinara piesă a lui John Cage, 4`33"; nu divulgăm publicului, pentru că știe ce se întâmplă la aceasta. Pentru cei care ascultă acum, concertul fiind deja complet, nu mai putem permite accesul altor ascultători. Dar piesa lui Cage este această minunăție auditivă, când pianistul stă 4 minute și 33 de secunde în fața pianului, eventual dă pagina între partea întâi și a doua, dar nu face nimic, este liniște, nu cântă. Am ascultat vreo trei sau patru "interpretări" ale acestei piese; una chiar am făcut-o la festival acum câțiva ani la Arcub, și de fiecare dată este fantastic pentru că liniștea care se dezvoltă în spațiu este ascultată complet altfel, iar dacă orice zgomot se întâmplă este ca o grenadă, ca o explozie de zgomot... și totdeauna se întâmplă lucruri stranii, bizare, amuzante... deci sunt foarte curios. După aceea, un trio de Beethoven înainte de pauză și, la sfârșit, Marele cvintet cu două violoncele în Do major al lui Franz Schubert. Și, desigur, poate și o surpriză dadaistă, dar asta mai vedem.


Dadaismul înseamnă, de fapt, improvizație, înseamnă până la urmă surpriză, spontaneitate. În 2020, spuneai ceva mai devreme, ajungeți la o vârstă - 15 ani. Ați început să pregătiți acest moment?

Da, sigur. Avem titlul, avem peste jumătate din artiști angajați...


Și bănuiesc că nu se va întâmpla numai în luna noiembrie acest lucru; veți începe ceva mai devreme.

SoNoRo fiind între timp o platformă culturală... se va întâmpla ediția a doua a Festivalului Musikland pe care l-am pornit în fosta zonă săsească din Transilvania, SoNoRo Conac va împlini 8 ani - deci, multe alte castele și conace pe care le vom călca și umple de muzică... SoNoRo Arezzo împlinește 10 ani, tot o cifră frumoasă. Iar Interferențele, proiectul nostru educativ, împlinesc 14 ani. Sper să obținem și finanțările pentru toate, să putem oferi din nou bursele. Va fi un program plin.


Mă bucur că sunteți optimiști.

Aaa, păi ce poți face fără optimism!


1 noiembrie - se deschide Festivalul SoNoRo, dar pe 1 octombrie ai participat la deschiderea Festivalului Europalia de la Bruxelles, unde România este invitată special. Ai fost pe scena deschiderii. Ce ați interpretat acolo?

A fost o seară splendidă pentru că eu cred că ce face Europalia în Bruxelles nu s-a mai făcut niciodată pentru România. Eu am avut și curajul să fiu un an coordonator general, începusem să pregătim Europalia. A fost un pic greu, eu venind din lumea artistică și din mediul privat nu e foarte ușor să armonizezi mai multe instituții, mai multe ministere, și mi-am dat seama că efortul pe care ar fi trebuit să-l fac m-ar fi oprit din cariera mea muzicală și asta nu-mi doream. Dar a fost cu atât mai frumos că am putut cânta, deci lua parte ca interpret. Publicul știe, probabil, că întâi după-amiaza s-a inaugurat Expoziția Brâncuși în fața domnului președinte Johannis și a familiei regale a Belgiei și a unui număr restrâns de invitați speciali, după care aceștia au venit în sala mare Bozar, splendida sală de concerte, înconjurați de 1300 de alți invitați. Au fost câteva speech-uri oficiale, miniștrii de externe ai ambelor țări, directorii festivalului și am avut plăcerea să alegem un program care a prins foarte bine. Ne-am gândit, muzical, ce ar fi cel mai indicat. Am ales Dansurile populare românești ale lui Bartok și, la sfârșit, Rapsodia română aranjată pentru cvartet cu pian, iar în mijloc, Valentin Răduțiu a cântat împreună cu Diana Ketler 3 Gnossienne pentru violoncel și pian, acestea inspirate practic din folclorul românesc, pentru că Satie era bun prieten cu Brâncuși, și ăsta era link-ul între interpretarea noastră, deschiderea muzicală și expoziția lui Brâncuși. Satie l-a ascultat pe Grigoraș Dinicu și taraful său la Expoziția Universală de la Paris și a introdus muzică populară românească în aceste Gnossienne. Și așa, ca un mic bonus, Nocturne Ville d'Avrayen de Enescu - rar cântată, dar extrem de frumoasă, venea tocmai de la Viena, un pic brahmsiană și.. l-am arătat pe Enescu nu doar prin Rapsodia română și, practic pe români, dar și prin acest spirit un pic mai sofisticat, mai elegant, aristocratic, care cred că a făcut foarte bine la Bruxelles. Oamenii erau surprinși, mulți. Am stat după aceea la recepție, evident, o recepție foarte elegantă, de vorbă și erau așa un pic siderați... "Aaa, toate chestiile astea din România!" Îl știau pe Brâncuși, pe Enescu și așa, dar împreună... va fi bine pentru toți românii care se vor duce de acum încolo la Bruxelles, pentru că eu cred că am putut arăta ceva deosebit, dar și subtil, și sofisticat, și elegant, și nu așa în față, ci pur și simplu cum trebuie.


Răzvan Popovici, trebuie să recunosc că ești un partener de discuție foarte interesant. Eu îți urez succes cu Festivalul SoNoRo Dada și sper să ne vedem curând, tot în acest studio, să vorbim despre ediția a 15-a a festivalului.