Pianistul Florian Mitrea deschide marţi, 16 octombrie, Festivalul "Moştenitorii României muzicale", organizat de postul nostru de radio. El a fost invitat în studio-ul Radio România Muzical pentru Interviul zilei din cadrul matinalului Musica viva.

Florian, în primul rând, cum ai reacționat la primirea acestei invitații de a cânta la Sala Radio?

Bună dimineața! A fost o onoare și o surpriză extrem de plăcută. Când eram copil, elev la Liceul de Muzică, veneam la Sala Radio aproape săptămânal, stăteam câteodată pe scări dacă nu mai era loc și ascultam orchestrele radio cu mari, mari soliști și acum, visul de a ajunge pe scena Sălii Radio, iată că se împlinește din nou. Am fost foarte onorat. E o invitație extrem de onorantă, cred, pentru orice muzician, dar mai ales pentru un muzician român, să vină acasă, pe una dintre marile scene ale țării noastre și să cânte într-un festival care sărbătorește un lucru foarte important, și anume că noi avem o tradiție de școală pianistică de mulți, mulți ani. În momentul în care mergi prin lume și spui că ești pianist format în România, aproape că automat impui respect. Bucuria mea este astfel una dublă, revenirea în București și întâlnirea cu publicul de la Sala Radio.

Cred că ascultătorii noștri știu deja, tu locuiești la Londra de 10 ani. Ai aterizat în București chiar azi-noapte, de aceea îți mulțumim cu atât mai mult pentru faptul că ești aici cu doar câteva ore înainte de a urca pe scenă. Referitor la parcursul tău muzical londonez, probabil că sunt foarte multe momente importante sau momente care te-au marcat... te-aș ruga să ne spui câteva dintre cele mai frumoase experienţe avute acolo.

Una dintre cele mai frumoase experiențe a fost chiar prima. Îmi amintesc, în urmă cu mai bine de 10 ani, m-am dus la admitere și nu voi uita toată viața, în momentul în care am pășit în Sala Ducelui, e sala mare de concerte a Academiei, unde s-a ținut examenul de admitere, m-a izbit pur și simplu lumina. Sunt trei-patru candelabre imense, care luminează o sală foarte, foarte înaltă și îmi amintesc că, până am ajuns la pian, gânduri care mi-au trecut prin minte: chiar dacă nu reușesc să obțin un loc, tot a meritat să fac efortul să ajung aici. Aşa că n-a mai contat după aceea ce s-a întâmplat în timpul examenului, pentru că am cântat și tot ce am făcut acolo a fost cu o mare, mare bucurie și plăcere. Academia Regală a devenit "casa departe de casă pentru mine". Acolo am poposit într-un circuit, într-o dinamică internațională. Cred că unul dintre lucrurile fantastice de care am beneficiat la Londra și la Academia Regală este exact această legătură în circuit internațional. Acolo am cunoscut şi am lucrat cu mari pianiști, de la Leon Fleisher la Daniel Barenboim. A fost o deschidere absolut fantastică și nu regret că am făcut această mișcare.

Ai cântat deja pe multe scene. Există una care ți-a rămas în suflet sau este preferata ta până acum?

De obicei mă adaptez la orice sală de concert și de obicei publicul este cel care face experiența să fie deosebită, dar trebuie să recunosc că există și săli în care, într-adevăr, ai un sentiment deosebit. Foarte recent, în luna iunie, am fost la New York, la concursul din cadrul Festival internațional de pian de acolo. În urma premiului am cântat la Carnegie Hall - un loc în care am sperat de foarte mult timp să ajung şi în care atmosfera este cu totul deosebită. Aproape că simți toate legendele care au trecut pe acolo, pe holurile acelea, prin toate sălile. Am cântat muzică românească şi trebuie să spun că americanilor le-a plăcut foarte mult Paul Constantinescu.

Anul acesta a apărut primul tău disc, intitulat Following the river. Music along the Danube, un proiect și un repertoriu foarte interesant despre care te rog să ne spui mai multe.

A fost un proiect desfășurat în urma premiului de la concursul internațional de la Hamamatsu din Japonia, un proiect susținut de firma de piane Kawai. La începutul negocierilor cu casa de discuri Accounsence din Germania au fost trei propuneri de repertoriu. N-am favorizat-o pe niciuna într-un mod deosebit, dar cei de acolo au preferat acest program "de-a lungul Dunării", evitând însă Dunărea albastră a lui Johann Strauss și concentrându-se poate mai mult pe Dunărea Deltei.

Delta Dunării este un loc de care sunt foarte, foarte legat. Mama mea este din Tulcea și, copil fiind, am petrecut foarte multe veri pe șalupă și am cunoscut acolo chiar și grupuri folclorice de dans, de muzică și am fost captivat de acel folclor, folclorul rusesc şi cel românesc. Pentru mine Delta și toată regiunea Dobrogei este o dovadă că se poate conviețui. Sunt acolo cinci-șase popoare, de diferite origini, care conviețuiesc în mod complet armonios și am vrut să sărbătoresc acest lucru și să aduc în atenţia publicului vest-european și acest gen de muzică, cea scrisă de partea cealaltă a cortinei de fier, în secolul XX. E un repertoriu foarte puțin cunoscut în vest și prima dată, înainte de apariţia discului, am cântat acest program în Marea Britanie la Festivalul de la Durtington. A fost un succes uluitor. Acolo sunt invitat în fiecare an, am cântat cu alte ocazii Mozart, Beethoven. Însă programul acesta a prins absolut fantastic. Apoi la BBC Radio 3. Prima dată când am fost invitat am propus eu, tocmai pentru că promovam discul. A doua oară, la Festivalul de la Edinburg, ei au cerut în mod expres Paul Constantinescu, pentru că au văzut că este ceva complet atractiv și asta nu poate decât să mă umple de bucurie, pentru că e o muzică la care țin foarte, foarte mult, care se poate cânta foarte bine și cu un succes fantastic.

Și publicul care vine la Sala Radio în acestă seară de 16 octombrie va asculta câteva piese de pe acest disc. Ne poți spune despre ce este vorba?

Programul de la Sala Radio e o combinație între lucrările de pe disc şi cel de factură clasică. Încep cu o sonată de Beethoven, care îmi este enorm de dragă; e o sonată pe care eu o văd ca pe un moment macaz în viața lui Beethoven. Și facem trecerea către Dunăre prin Schubert și Liszt, pentru că și ei s-au inspirat foarte mult din folclorul maghiar. Trecem prin muzica lui Schubert, care are o poveste fantastică. Se pare că Schubert era în Ungaria, la un sejur de vară, pe moșia lui Esterhazy și venea de la o plimbare. A trecut pe lângă bucătărie, erau geamurile deschise și a auzit una dintre bucătărese fredonând o melodie, care, iată, a devenit această melodie maghiară pentru pian. A utilizat-o și în divertismentul pentru instrumente de coarde. Trecem și printr-o rapsodie ungară de Liszt, dar nu cea foarte cunoscută, ci nr. 5, care are și un nume, se cheamă Heroide Elegiaque - se pare că ar fi chiar un cântec maghiar pe care Liszt nu l-a prelucrat absolut deloc. Este aproape numai transpus pentru pian. O lucrare cu totul deosebită. Și ajungem și pe malurile românești și voi cânta lucrări de Sigismund Toduță, unul dintre compozitorii cei mai subestimați ai secolului XX. Eu sunt absolut fascinat de creația lui. Radu Paladi, iarăși, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc personal și care era absolut deosebit și de un talent fantastic și, bineînțeles, Paul Constatinescu, care pentru mine, lângă Enescu, este unul dintre cei mai mari compozitori români.

Ne-ai vorbit deja despre un repertoriu amplu. Știu că ai foarte multe concerte, dar și creații pentru pian solo în repertoriul tău. Lucrezi momentan și la ceva nou?

Absolut. Am primit o invitație de concert a Filarmonicii din Malborourgh pentru Concertul nr.2 de Rahmaninov. Eu n-am cântat Rahmaninov niciodată, în afară de lucrări camerale, lucrări pentru două piane. Rahmaninov pentru mine a fost un teritoriu nestrăbătut. Iată că e o ocazie și întotdeauna sunt în căutare de a-mi extinde repertoriul. E una din rațiunile de a fi pianist, întotdeauna de a descoperi ceva nou.

După Sala Radio, ce urmează în agenda ta?

Rahmaninov în decembrie, dar, înainte de asta, chiar săptămâna viitoare mă reîntorc în Bavaria pentru un recital obținut în urma concursului ARD de la München din 2014. Germania este, dacă nu leagănul muzicii, o țară extraordinar de muzicală, în care este extraordinar de satisfăcător să cânți. Publicul este fenomenal, foarte pasionat de muzica clasică. Este întotdeauna o mare plăcere să cânt în Germania.

Florian Mitrea, mulțumim foarte mult pentru că ai acceptat invitația noastră și așteptăm să te ascultăm diseară la Sala Radio şi în transmisiune directă la Radio România Muzical, în deschiderea Festivalului de pian "Moștenitorii României Muzicale", organizat de postul nostru.