Miercuri, 30 ianuarie 2019, de la ora 19:00, Orchestra de Cameră Radio interpretează un program integral Beethoven, ce cuprinde: Uvertura Coriolan op. 62, Concertul nr. 4 op. 58 în Sol major şi Simfonia a II-a op. 36, cu Sînziana Mircea în postura de solistă. La pupitrul dirijoral se va afla Gian Luigi Zampieri.

Dirijați Orchestra de Cameră Radio, într-un concert a cărei solistă este pianista Sînziana Mircea. Alături de aceasta v-ați mai aflat în trecut pe aceeași scenă.

Este un artist sclipitor. Așa cum am spus și într-un alt interviu, o consider un intelectual, nu doar un muzician. Am colaborat o dată anul trecut, în Pitești, cu primul concert de Ceaikovski și ne-am simțit ca și cum mai cântasem împreună și altă dată. Ceea ce e clar că nu s-a întâmplat pentru că ea este atât de tânără, iar eu atât de bătrân… Poate ne-am întâlnit într-o altă viață, dacă este posibil așa ceva.

Ați ales un program integral Beethoven.

Este interesant că au existat mai multe perioada în creația lui Beethoven, iar diferitele experiențe din viața sa s-au reflectat cumva și în muzică. În 1802, a scris un document bizar, Testamentul de la Heiligenstadt, în care a recunoscut că avea probleme cu auzul. Și ce compunea el în acea perioadă? Revizuia trei sonate pentru pian, scria o adaptare a septetului său pentru trio și compunea Simfonia a II-a, pe care o interpretăm la Sala Radio. Mi se pare interesant că păstrează aceeași formă a orchestrei, în condițiile în care un muzician cu probleme de auz ar utiliza o orchestră mai mare; creează conflicte de culori și instrumente. Această simfonie este foarte importantă în peisajul repertoriului simfonic pentru că este prima în care Menuetul "de modă veche" este înlocuit cu un Scherzo. Mi se pare bizar că, în societatea actuală, considerăm mai importante simfoniile 1, 3, 5, 7, 9. Eu sunt însă de acord cu Glenn Gould, care spunea că Beethoven a lucrat foarte mult la Simfonia a II-a. Aceasta nu reprezintă un testament muzical propriu-zis pentru că Beethoven a mai scris șapte simfonii după aceea, dar este o consecință, o înrămare muzicală a ceea ce a scris în Testamentul de la Heiligenstadt.

Anul viitor este un an Beethoven, se împlinesc 250 de ani de la nașterea acestuia. Profit de această ocazie să vă întreb ce înseamnă pentru dumneavoastră, personal, Beethoven? Ce simțiți când dirijați această muzică?

Îmi este frică de Beethoven. Mă simt mai confortabil cu Mozart și, mergând mai departe, cu Brahms. Nu dirijez Beethoven foarte des tocmai din acest motiv. Acest sentiment ciudat pe care îl am legat de Beethoven este că nu ar fi niciodată întru totul mulțumit de rezultatul de pe scenă.

Pentru că suntem încă în prima lună a anului, vă întreb ce v-ați propus să realizați în următoarea perioadă.

Sunt încă dirijor permanent la Filarmonica din Craiova. Am o relație extraordinară cu această instituție. Voi avea concerte acolo și sper să revin și la Radio. Iar acest concert cu Sînziana MIrcea este un exemplu de proiect care îmi place foarte mult. Îmi doresc să colaborez cu tineri muzicieni, în special români. Sunt convins că România nu are nevoie de muzicieni din străinătate, poate nici de mine. Însă eu nu mă consider italian, ci mă consider un român adoptat.