Domnule Cristian Măcelaru, felicitări pentru succesele din ultima vreme. Vreau să vă spun că am avut bucuria, ca în ultima perioadă să deschidem buletinul de știri muzicale mai mereu cu o știre despre activitatea dumneavoastră. Așa s-a întâmplat și joi, 21 noiembrie, când am aflat că albumul cu lucrări de Wynton Marsalis a primit două nominalizări la premiile Grammy. Dumneavoastră ați dirijat Orchestra Simfonică din Philadelphia în înregistrarea Concertului pentru vioară, ce o are drept solistă pe Nicola Benedetti. Domnule Cristian Măcelaru, aveți o relație specială cu Wynton Marsalis și cu muzica lui?

Da, lucrez de mult timp cu Wynton. De fapt, ne-am întâlnit lucrând la acest concert pentru vioară pe care el l-a scris pentru Nicola și de atunci am colaborat foarte des, deoarece întotdeauna am apreciat nu numai felul în care gândește Marsalis, rolul muzicii, dar mi-a plăcut întotdeauna foarte mult și stilul în care scrie, stilul care e o combinație între cele două lumi în care el trăiește, lumea clasică și lumea de jazz.

Știu că și în turneul din luna ianuarie a acestui an, pe care l-ați realizat împreună cu Orchestra  Simfonică Națională a României în Statele Unite ale Americii ați colaborat cu Wynton Marsalis și ca trompetist, nu?

Exact. Am colaboratcu el ca trompetist, dar și compozitor, pentru că piesa pe care am interpretat-o a fost o piesă pe care el a scris-o și în acest fel, împreună cu Jazz at Lincoln Center Orchestra, pe care el a format-o, am făcut aceste două concerte împreună, care au fost memorabile și de neuitat.

Când și unde ați realizat înregistrarea cu Orchestra Simfonică din Philadelphia și cu Nicola Benedetti?

Înregistrarea a fost o combinație luată din concertele pe care noi le-am avut cu orchestra în noiembrie 2017,  iar apoi după ce am terminat concertele am avut și o porțiune de timp în care am făcut retuș, pentru a se capta sfârșitul fără aplauze sau lucruri de acest gen, dar în general mare parte a fost captat live din concerte.

Domnule Măcelaru, suntem onorați să le spunem celor ce ne ascultă că la Târgul de Carte Gaudeamus ce se desfășoară în aceste zile, la standul Editurii Casa Radio, pot găsi în colecția Radio România Muzical, un disc intitulat Vara Magică și care cuprinde și o înregistrare a dumneavoastră, realizată împreună cu violoncelistul Valentin Răduțiu și cu Orchestra Națională Simfonică a României, cu Concertul pentru violoncel de Antonin Dvorak. Dacă se poate să ne spuneți, cum a decurs acea colaborare, al cărui rezultat îl putem găsi, iată, acum și pe disc?

A fost o colaborare foarte frumoasă, deoarece a fost printre primele colaborări cu Orchestra Națională Simfonică a României și am vrut ca să facem niște concerte împreună. Domnul Marin Cazacu, care și-a dorit întotdeauna să se deschidă această colaborare, a facilitat aceste concerte și desigur, Valentin, care este un violoncelist extraordinar, care reprezintă cu demnitate și frumusețe România. A interpretat concertul de Dvorak foarte frumos și de aceea, cu toții ne-am dorit ca să reușim să punem acest concert pe un disc care să rămână în memoria celor care l-au interpretat, dar și celor care vor să îl reasculte.

Tot în săptămâna ce se încheie am aflat denumirea dumneavoastră ca director artistic și dirijor principal al Orchestrei Internaționale de Tineret Interlocken, de care se leagă începuturile carierei dumneavoastră. Care sunt planurile pe care le aveți legate de acest ansamblu?

Interlocken a fost pentru mine modul în care eu am plecat din România, în sensul că ei mi-au oferit o bursă să mă duc să-mi termin liceul acolo. Sunt două secțiuni importante ale acestui loc: e academia din timpul anului, care e un liceu de fapt, iar apoi e festivalul din timpul verii, care întrunește studenți sau tineri artiști până în vârsta de 18 ani, de peste tot din lume. Sunt în jur de 4000 de studenți care vin și care colaborează pentru șase săptămâni, ca să învețe muzică, să aprofundeze frumusețea de a cânta într-o orchestră, de a colabora cu artiști internaționali și mi-am dorit dintotdeauna să pot să mă întorc într-un fel în acest loc, care mi-a oferit atât de multe șanse în viață, și de aceea am acceptat această poziție. Iar poziția mea ca director artistic și dirijor principal înseamnă nu numai să merg în fiecare an și să colaborez cu acești tineri, dar am vrut să am și un impact asupra deciziilor care se iau vizavi de repertoriul care se cântă, vizavi de alți dirijori sau artiști care sunt invitați, pentru că e foarte important când se lucrează cu un grup de tineri artiști să se gândească repertoriul potrivit și întotdeauna am vrut să contribui, din cunoștințele pe care le am eu, din expertiza pe care am dobândit-o în viață, pentru beneficiul tinerilor artiști.

Trebuie spus că în momentul în care realizăm acest interviu, dumneavoastră sunteți la Dresda. Aș vrea să vă întreb domnule Măcelaru, care sunt satisfacțiile pe care vi le oferă această colaborare cu Orchestra Filarmonicii din Dresda, într-un concert în care veți dirija lucrări de Dvorak, Elgar și Brahms, avându-l ca solist pe Daniel Muller Schött?

Cu Filarmonica din Dresda colaborez destul de des. Spun acest lucru pentru că e a patra colaborare a noastră și mă reîntorc în primăvară. E o orchestră extraordinară. E o orchestră la care întotdeauna mi-a plăcut flexibilitatea și dorința de a găsi muzica într-un fel aparte, ca să spun așa. Sigur, săptămâna aceasta, programul pe care îl facem e un program chiar foarte standard. Pentru mine e puțin diferit, pentru că știu că publicul s-a obișnuit deja cu programele pe care le aduc eu, care, de obicei, încorporează și muzică contemporană, dar în săptămâna aceasta totul e standard. În felul în care înțeleg eu muzica, întotdeauna mă străduiesc să pun în plan principal esența muzicii pe care vrea compozitorul să o comunice. Orchestră își dorește același lucru și e deschisă la o colaborare care să schimbe puțin sau să lege puțin diferit ideea unei tradiții, care trebuie înțeleasă și ea, sigur, în contextul în care a fost creată și de aceea îmi place foarte mult și întotdeauna mă reîntorc la Dresda cu bucurie pentru o colaborare nouă.