ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu dirijorul Cristian Măcelaru

Bookmark and Share
Publicat: luni, 28 Octombrie 2019 , ora 14.42

Pe 3 noiembrie, Cristian Măcelaru va conduce primul concert de la București, al Romanian Chamber Orchestra, proiect inițiat de Cristian Ladislau Andriș și Alexandru Tomescu.

Aș vrea să vă rog să ne vorbiți puțin despre acest proiect în care v-ați implicat.

Am fost invitat de Cristi Andriș și el mi-a oferit această posibilitate să colaborăm împreună cu alți muzicieni și din afara României, dar și din România. Mi-a plăcut ideea imediat când mi-a spus despre ea și atunci... așa s-a întâmplat. Cu mare bucurie mă atașez acestui grup.


Sunteți pe undeva în ipostaza de a vă întoarce acasă, la Timișoara și la Arad, cu acest proiect. Este o emoție specială sau este pur și simplu o întâmplare că reveniți în acest spațiu cultural românesc?

Sigur că este un lucru frumos să pot să mă reîntorc în Timișoara. Foarte, foarte rar am ajuns să dirijez în Timișoara și dintotdeauna mi-am dorit să vin înapoi să colaborez acolo. Desigur, familia mea încă locuiește în Timișoara, părinții sunt acolo și îmi place foarte mult acest lucru, să pot să mă reîntorc acolo. Să-i văd și pe ei, dar sigur, să pot să fac ceva și în locurile de unde am crescut - pentru mine e un lucru special.


Spuneți-ne căte ceva despre acest program, în care alăturați muzică modernă, muzică romantică și o creație contemporană. Este o încercare de a-i oferi acestui colectiv o trecere în revistă a unor stiluri interpretative diferențiate?

Da, pentru mine este întotdeauna important să găsesc o conexiune sau o legătură, între lucrările care se intersectează într-un concert. Prima piesă la care m-am gândit, pe care am vrut neapărat să o fac, a fost Bartok, pentru că e și un compozitor care pentru mine are o importanță extraordinară, iar divertismentul e o piesă atât de frumoasă, care e bazată pe folclorul transilvănean. Întotdeauna a fost o piesă plină de nostalgie pentru mine, pentru că este aici și muzica pe care o auzeam în copilărie și de aceea am vrut să aduc această piesă, care nu se cântă foarte des (cel puțin eu nu am auzit-o niciodată în România); a fost o piesă pe care am învățat-o după ce am plecat de-acasă. Și mi-am dorit tare mult să o aduc să o audă și publicul din România mai mult. Să înțeleagă cât de frumoasă e piesa aceasta. Apoi una din dorințele domnului Andriș a fost ca să implicăm și compozitorii tineri români. M-am uitat la piesele pe care le-am primit, iar apoi am ales una care e tot într-un stil folcloric, deci e aproape de muzica lui Bartok. Iar apoi, în a doua parte a concertului, avem Serenada de Ceaikovski, care sigur se cunoaște foarte bine, dar e o piesă fundamentală pentru sunetul unei orchestre de coarde.

Ce înseamnă, din punctul dumneavoastră de vedere, școala unei orchestre de cameră? Este ceva diferit față de o orchestră simfonică sau este, într-un fel, o dimensiune redusă a unui colectiv orchestral simfonic mare?

Din contră, pentru mine o orchestră de cameră e nu atât de mult ideea unei orchestre simfonice reduse, cât e ideea unui cvartet mărit. Adică, din punctul meu de vedere, rolul meu nu mai e atât de mult ca dirijor, cât e de colaborator artistic. Intotdeauna, când am această ocazie să dirijez o orchestră de cameră, ceea ce voi încerca e... să ajut orchestra. Într-un fel, punctul culminant pentru mine ar fi ca eu să nu mai trebuiască să dirijez, ci să las orchestra pur și simplu... să-i ajut numai în formarea sunetului virtual al acestui ansamblu, să ajut - sigur - în rezolvarea problemelor tehnice, dar după aceea să-i încurajez pe ei să conducă împreună cu mine această interpretare a fiecărei lucrări. E puțin diferit decât felul în care lucrez cu orchestra simfonică. Sigur, ar fi frumos și acolo aceeași perspectivă, dar e mult mai greu din cauză că sunt mult mai mulți oameni pe scenă. Dar aceasta este dorința mea; într-un fel, să fiu eu o parte dintr-un ansamblu cameral mai mare, decât să fie ei parte dintr-un ansamblu simfonic mai mic.


Intenționați vreodată să reluați violina în mână pentru a cânta împreună cu un asemenea ansamblu cameral?

Nu știu. Sincer, nu mi-aș dori din cauză că n-am timpul necesar să pot să mă pregătesc și nu cred că va beneficia cineva deloc să mă audă cineva cântând la vioară după ce nu am făcut acest lucru de cel puțin 15 ani! Nu cred că și-ar dori nimeni să audă ce sunete ies din vioara mea!

Biletele pentru concertul din 3 noiembrie de la București sunt disponibile aici.


Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu